Sincer, dupa editia de anul trecut a Trofeului Cheilor, abia asteptam sa aiba loc cea de-a doua editie, gandindu-ma la faptul ca acest concurs este mai mult o intalnire a prietenilor si iubitorilor de munte decat un concurs propriu-zis.
Asa ca imediat cum am auzit ca va avea loc cea de-a II-a editie a Trofeului Cheilor la cabana Frasin din Dragoslavele cum am hotarat sa-mi rezerv o camera la cabana pentru a nu pierde evenimentul. Si fata mea era nerabdatoare.
Pentru ca am avut ceva treaba pe acasa am plecat vineri, 19 aug, mai tarziu, chiar pe seara catre locatie. Ma asteptam sa fac mai mult cu masina dar in 2 1/2 ore am ajuns. Am fost primiti ca de obicei, cu paine si sare si tuica. Ultimul produs a fost binevenit deoarece plecasem in pantaloni scurti si camasa din Bucuresti de la temperatura de peste 30 grade si am ajuns la 14 grade. In momentul in care am degustat din tuica nu am mai simtit diferenta de temperatura.
Dupa ce ne-am cazat, am coborat la focul de tabara unde Tica Lumanare, Piti, Gabi Dimancea, Puiu Cazan cantau cu toata lumea cantece cunoscute de munte.
A doua zi, desi imi propusesem ca eu si cu fetita mea sa facem traseul de regularitate, ne-am trezit destul de tarziu deoarece sotia mea a avut intuitia sa traga drapeliile de la camera pentru a nu intra lumina Soarelui si sa nu plecam in traseu pentru ca din senin a inceput o ploaie la orele pranzului.
A fost bine ca am stat pentru ca am mai socializat si noi cu cei ramasi in tabara. Ne invitase si Pita la el la cabana dar intrucat nu era si Gabi, sotia lui, acolo am preferat sa mai stam in zona.
Intrucat incepuse ploaia serios, Gabi Dimancea isi facea probleme pentru cei aflati in traseu mai ales ca erau foarte multi copii. Prin urmare, si-a luat echipamentul de munte si a strans toate pelerinele de ploaie din tabara si apoi a luat-o pe urmele participantilor din traseul de regularitate. Un gest obisnuit pentru un om al muntelui care mai are si calitatea de organizator. Am inteles ca doi se si pierdusera de grup.
Dar au venit cu totii pe la orele 17.00, mai putin Gabi D. care inca era pe urmele celor rataciti. Pana la urma a venit si el, insotit de un prieten, dupa orele 18.00 fara niciun ratacit, deoarece respectivii venisera de mult in traseu.
Dupa traseul de regularitate a urmat proba surpriza care a constat in trasul cu arcul legat la ochi in echipa. Trebuia tras in niste baloane. Bineinteles ca nimeni nu a nimerit desi in echipa era si o persoana care nu era legata la ochi si indruma pe ceilalti doi (erau echipe de cate 3) unde sa traga cu arcul. O proba marca Dimancea plina de surprize si umor.
Nici nu ne-am linistit bine ca trebuia sa inceapa proba de orientare turistica, mai ales ca se insera. Proba avea loc pe un platou mai sus de cabana, dupa 10 minute de mers pe poteca prin padure. M-am dus si eu mai mult pentru fotoreportaj. Insa cineva dintre organizatori m-a intrebat daca nu vreau sa particip si eu si mi-am luat inima in dinti si dupa mai bine de 10 ani am intrat in concurs. Si aceasta proba a fost una cu surprize si foarte interesanta. Nu aveam nevoie de busole insa trebuia sa stii sa te orientezi in spatiu si cand apare si factorul timp, atunci proba devine una serioasa. Mi-am luat rolul de participant la concurs in serios si am alergat ca bezmeticul pe traseul indicat de o harta minuscula. De mult nu am mai alergat asa mai ales pe un teren deloc plan, din varf in vale si viceversa. Important pentru mine a fost ca nu am terminat ultimul.
Dupa proba de orientare turistica ne-am intors in tabara unde asteptam cu nerabdare proba culturala la foc de tabara. Nu stiu ce s-a intamplat pentru ca trebuia sa se aprinda focul si acest lucru intarzia nejustificat. Pana la urma, la initiativa unora dintre participanti si organizatori s-a aprins focul de tabara in jurul caruia ne-am strans cu totii pentru a face o cantare si pentru a asista la proba culturala. De fapt, nu prea a fost proba culturala ci Puiu Cazan ne-a incantat cu cantece vechi si binestiute de toti si chiar s-a implicat sa-i invete si pe copii prezenti la foc anumite cantece. Chiar a fost o placere pentru toti sa-l auzim si sa-l vedem pe Puiu la o prestatie artistica deosebita.
Concertul lui Puiu a fost intrerupt de venirea tortului din partea clubului Montan Stil cu ocazia implinirii a 20 de ani de existenta. S-a cantat La multi ani! dand tonul tot Puiu Cazan.
Apoi a urmat o interpretare artistica de exceptie a celor de la Focul Viu din Focsani si chiar si a clubului organizator.
Intr-un final, ajunge o chitara si pe la Tica Lumanare si asta a fost tot, pentru ca acest menestrel nu s-a mai oprit din cantat pana dimineata. Dupa parerea mea, a fost un superconcert a lui Tica, incantandu-ne cu cantece mai noi si mai vechi de ale lui si de ale altora. E adevarat, ca si noi cei de la foc l-am sustinut, cantand imreuna cu el. Eu ma tot anuntam ca plec de la foc si nu am rezistat tentatiei si am stat pana pe la 3.30 pana m-a doborat oboseala acumulata de-a lungul timpului.
Duminica, premierea avea loc la orele 12.00 asa ca ne-am trezit in asa fel incat sa ne facem si bagajele si sa ajungem si la festivitate. Ne-am incadrat perfect. Ceea ce imi place la trofeele organizate cu implicarea lui Gabi Dimancea (vezi prima editie a Trofeului Dora d'Istria) este ca se incearca sa fie multumiti cu totii si se ofera premii, trofee aproape la toti. Pana si fata mea a luat o medalie pentru prestarea ei artistica, Gabi Dimancea stiind ca ea este o fana a cantecelor de munte. Mi-a placut faptul ca toti copii au plecat cu cel putin medalie de la Trofeul Cheilor. Numai eu nu am fost rasplatit pentru participarea la proba de orientare dupa mai bine de 10 ani si pentru faptul ca nu am iesit pe ultimul loc. Insa Gabi Dimancea m-a apreciat si chiar a spus ca puteam sa fiu pe locul 3 si ca am alergat foarte bine la greutatea mea (de 102 kg). Chiar puteam sa urc pe podium daca nu uitam un cod in proba sipentru care am fost nevoit sa fac calea intoarsa de la un post la celalalt. Bineinteles ca pentru mine a fost important ca am participat si chiar mi-a placut.
Dupa festivitatea de premiere am luat micul dejun, ca de obicei dupa orele 12.00 si apoi ne-am luat ramas bun de la prieteni cu gandul ca o sa ne revedem cat de curand daca nu cu toti macar cu majoritatea.
In concluzie, cea de-a II-a editie a Trofeului Cheilor a fost ca de obicei una de exceptie, o intalnire a iubitorilor de munte si frumos, o prietenilor ca, pana la urma, chiar daca facem parte din cluburi diferite, dragostea fata de natura si in special fata de munte ne aduna la un loc si devenim prieteni pe viata.
Daca in anul urmator nu va avea loc vreun trofeu al cheilor in mod sigur va avea loc un Trofeu Dora d'Istria cu ocazia implinirii a 15 ani de existenta mai mult sau mai putin oficiala. Insa, sper sa mai apara ocazii in care sa ma intalnesc cu acesti iubitori de munte ca Gabi Dimancea, Puiu Cazan, Tica Lumanare, Lache, Piti, Mate, Pita, Laur, Ursoaica etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu