Staff-ul asociatiei impreuna cu niste simpatizanti au facut duminica, 31 iul 2011, o excursie la Vulcanii Noroiosi si pe valea Siriului cu intoarcere pe Valea Teleajenului.
Plecarea a avut loc din Bucuresti la orele 8.45 cu destinatie clara. Am avut noroc cu vremea care s-a aratat frumoasa inca de la primele ore ale diminetii.
Dupa aproape 3 ore cu mers cu masina, facandu-se doar o mica halta la o benzinarie, am ajuns in zona Vulcanilor Noroiosi cu intentia de a vizita Paclele Mari in prima transa si apoi celelalte obiective din zona.
Vulcanii noroioși sunt o rezervație botanică și geologică aflată pe raza comunelor Berca și Scorțoasa din județul Buzău. Fenomenul vulcanilor noroioși poate fi observat în două puncte separate, numite Pâclele Mari (coordonate 45°20'23"N, 26°42'33"E) și Pâclele Mici (coordonate 45°21'30"N, 26°42'46"E).
In preajma vulcanilor noroioși, solul este sulfuros și sărăturos, nepropice vegetației obișnuite. Totuși, anumite specii de plante special adaptate, cum ar fi Nitraria schoberi și Obione verrucifera găsesc aici un mediu de viață propice. (sursa: Wikipedia)
Vulcanii Noroioşi de la Buzău au fost remarcaţi pentru prima dată de francezul H. Cognard în anul 1867, cu ocazia unor prospecţiuni petroliere. Pe raza comunei învecinate cu Scorţoasa, Berca, în arealul vulcanilor, se întinde cea mai veche zonă de extracţie a petrolului din ţară. O menţiune despre exploatarea păcurii datează chiar din anul 1517. Rezervaţia naturală Vulcanii Noroioşi, declarată în 1924, a fost inclusă în registrul naţional şi european în anul 1995. (sursa: Evenimentul Zilei)
Ca sa putem vizita Paclele Mari a trebuit platita o taxa de 4 lei/adult si 2 lei/elev, student, copil. Nu asta era problema. Ci atitudinea celui care percepea taxa de intrare in momentul in care am intrebat cum se ajunge la Paclele Mici, care am inteles ca sunt mai spectaculoase si mai active decat primele. A avut o atitudine deranjanta si initial nu intelegeam de ce este asa individul. O sa aflati imediat.
Paclele Mari se numesc asa pentru ca sunt mai inalte dar se intind pe o suprafata mai mica si nu sunt asa active. Din cate am retinut, sunt doar cateva care "bolborosesc".
Dupa ce am vizitat zona, am intrat in restaurantul de peste drum pentru a ne folosi de toaleta. Noi avem un principiu si anume ca cea mai buna carte de vizita a unui local/restaurant/bodega este toaleta. Daca aceasta se prezinta curata si nu imbie cu mirosuri mai putin placute, atunci esti sigur ca si bucataria este ok si poti sa risti sa servesti masa in acel local. Daca nu, mai bine mananci slanina cu biscuiti, cum faceam pe crestele Fagarasului cand am ramas fara mancare. Asa ca, de aceea ne-am dus la toaleta, nu numai pentru a ne face nevoile ci pentru a vedea cum se prezinta situatia. Naspa. Ni s-a taiat pofta de mancare. Fetele nici nu au mai incercat toaleta deoarece mirosul "placut" le-a dat pe spate de la cativa metri de toaleta.
Am intrebat a doua oara pe "portar" despre cum se ajunge la Paclele Mici si cu chiu cu vai am inteles. Ce am retinut a fost faptul ca sa incercam sa ocolim o pensiune din zona si sa nu parcam acolo si sa mergem cu masina chiar foarte aproape de obiectiv.
Noi am fost ascultatori si intradevar am incercat sa nu parcam la pensiunea respectiva si sa ne continuam drumul pana aproape de Paclele Mici. Dar nu s-a putut, cel putin cu masina noastra care nu este de teren si nu are nici pachet de drumuri grele.
Ca atare, pana la urma am parcat la pensiune care de fapt nu era pensiune ci era mai mult un loc de relaxare unde sa poti bea ceva si chiar sa poti manca daca ti-ai adus de acasa.
Am platit parcarea 2 lei fara limita de timp si am urcat pe jos un deal pe o poteca facuta si intretinuta de niste intreprinzatori care nu ne-au cerut taxa de intrare ca ceilalti. In varful dealului respectiv am descoperit un peisaj impresionant si fantastic, unic, cel putin pentru mine. Paclele Mici se intind pe o suprafata mai mare si sunt mai dese si mai toate active. Chiar se simtea mirosul de gaz. Am stat destul cat sa fotografiem tot ce se putea fotografia.
Ne-am intors apoi la locul de parcare si cel care se ocupa de acel loc a dat dovada ca stie ce inseamna turismul si cum poti face ca turistii sa se simta foarte bine, in comparatie cu portareii de la Paclalele Mari care nu faceau decat sa ia bani si daca-i intrebai ceva mai bine faceai altceva. Am vazut in acel loc cum dintr-un rahat, pardon de expresie, se poate face bici daca stii cum. Individul ne-a pus la dispozitie o masa si cu scaune unde sa putem manca si nu a fost nicio suparare ca am venit cu mancarea de acasa. Mai de rusine, mai de sete, ne-am aprovizionat cu apa, suc, bere de la "Hangar". Asa se numeste terasa unde o doamna (probabil sotia) servea lumea cu diverse. Am dedus ca ei nu au pus taxa de intrare si singurul venit il reprezinta taxa de parcare si adaosul de la vanzare de produse. Nu aveau bucatarie insa toaleta era impecabila chiar daca era o toaleta "de tara".
Ca drept dovada ca ne-am simtit bine in acel loc a fost faptul ca am stat cel putin 3 ore.
Din pacate trebuia sa ne mai intoarcem si acasa insa intotdeauna nu ne intoarcem pe acelasi drum.
La orele 16.00 am plecat pe Valea Siriului. Am facut o halta la Baraj si apoi ne-am continuat drumul pe la Intorsura Buzaului - Zarnesti - Cheia - Ploiesti - Bucuresti. Am ajuns tocmai la orele 22.00. Va spun sincer ca efortul a meritat din plin si va recomand sa faceti un astfel de tur cand aveti la dispozitie doar "o zi de vacanta".
In dreapta aveti ocazia sa vizualizati fotografii din aceasta excursie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu