Prin prezenta, incercam sa va tinem la curent cu ceea ce ati putea face intr-o zi de vara daca dispuneti, bineinteles, de un autoturism.
Dupa escapada din urma cu 2 saptamani, de la Vulcanii Noroiosi, in data de 13 aug ne-am hotarat sa intreprindem una noua de mai multe zile (vreo 4 ne-am propus).
Initial ne hotarasem pentru zona Bailor Herculane dar nu stiu cum am facut de ne-am razgandit si am ales nordul Olteniei avand ca obiectiv vizitarea anumitor manastiri (Bistrita, Hurezu, Polovragi), a Pesterii Muierii si a Pesteriii Polovragi precum si o incursiunea pe asa numita Transalpina, soseaua ce leaga nordul Olteniei de centrul tarii traversand muntii Parang.
Insa se pare ca nu a fost o alegere buna nu din punct de vedere al zonei ci din punct de vedere al intervalului de timp. 13 august (poate zi cu ghinion) era prima zi de miniconcediu pentru toti romanii tinand cont ca pe 15 era liber, fiind ziua Sfintei Marii.
In orice caz, pe la orele 8.30 am plecat de acasa pe urmatorul traseu auto: Bucuresti - Autostrada A1 - Pitesti - Dealu Negru (nu ne-am oprit sa mancam mici pentru ca era destul de devreme) - Rm. Valcea - Horezu - Baia de Fier. Cred ca se facuse orele 13.00 cand am poposit la o pensiune din ultima localitate mentionata, pensiune recomandata de niste prieteni atat pentru cazare cat si pentru masa. Din pacate cu cazarea am avut ghinion pentru ca toata pensiunea era ocupata din cauza unui eveniment special: taiere de mot. Insa eram rupti de foame si am zis ca macar sa mancam daca nu reusim sa ne cazam. O alegere nu tocmai buna. Aveau la masa ciorba de perisoare, de pui si supa cu galuste iar la felul doi ardei umpluti si tocanita de vita. Toti ne-am imaginat ca ciorbele sunt ca la toate restaurantele din tara, cu ceva legume prin ele, mai colorate si mai gustoase. Teapa. Ciorba de perisoare era albicioasa si dadea senzatia ca e supa si nu ciorba, iar perisoarele fade si foarte mici. Intradevar, cantitativ era mult. Ardeii erau umpluti doar cu carne si orez, fara nicio alta leguma prin ei si erau asortati cu varza calita (ca la sarmale). In concluzie, toata mancarea a fost pe langa gusturile noastre si asta nu pentru ca era o mancare proasta sau stricata ci pentru ca asa erau retetele la acea pensiune. Dupa ce am mancat (ca totusi am mancat la foamea pe care o aveam) ne-am interesat daca gaseam cazare pe la alte pensiuni. Nicio sansa. Toate erau ocupate. Chiar ne spuneau ca nici in statiunea Ranca nu o sa gasim.
Cu toate acestea, am pornit la drum spre statiunea amintita cu o mica halta si ocolis la Pesterea Muierii. Am avut intentia sa o vizitam dar pentru ca deja se facusera aproape orele 16.00 si era ultimul grup care putea vizita pesterea si cum era foarte aglomerat (ca niciodata) am renuntat la idee. Bineinteles ca ne mai opream pe la cate o pensiune sa intrebam de cazare. Nimic.
Am ajuns si in statiunea Ranca unde si pe acolo era foarte aglomerat dar se si construia la nebunie pensiuni si hoteluri. Nu mai mentionez faptul ca erau foarte multe masini pe drumul spre statiune. Nu am mai zabovit si am mers mai departe pe drumul proaspat asfaltat catre varful muntelui.
Intrasem pe acea sosea Transalpina. Iata cateva date preluate de pe www.transalpina.biz:
Transalpina este cel mai inalt drum rutier din Romania si chiar din intregul lant al Muntilor Carpati, atat din Romania cat si din afara ei, atingand altitudinea maxima in Pasul Urdele 2145 m. Soseaua traverseaza Muntii Parang de la N la S fiind paralela cu Valea Oltului si Valea Jiului aflandu-se intre acestea. Desi este mai inalta mai veche si mai frumoasa decat Transfagarasanul, este mai putin cunoscuta pentru ca , Transalpina, cu toate ca este catalogat drum national, DN 67c (partial), nu a fost pana in 2009 niciodata asfaltata. Transalpina a fost construita de armatele romane in drumul lor spre Sarmisegetusa, pavata cu piatra de Regele Carol al II-lea dupa 1930 si reablitata de nemti in al II-lea razboi mondial dupa care a a fost uitata.Faptul ca a fost uitata si a devenit un drum greu de parcurs a ajutat Transalpina sa-si pastreze neatinsa salbaticia si farmecul aparte pe care putine locuri din tara il mai au. Este printre putinele drumuri din tara pe care se poata ajunge cu masina pana la.....nori si chiar deasupra lor. Ceea ce s-a intamplat si cu noi. Am atins norii. Imi aduc aminte ca acum 15 ani (daca nu ma insel) am strabatut muntii Parang cu rucsacul in spate si am ajuns si pe acest drum dar atunci nu mi s-a parut spectaculos ca acum pentru ca eu veneam de pe creste. Cum de data aceasta am venit din jos, senzatia a fost alta. Pot spune ca Transalpina este mai mirifica, mai spectaculoasa si mai senzationala decat Transfagarasanul. Poate imaginile ce se deruleaza in partea dreapta a site-ului va vor convinge acest lucru.
De la Obarsia Lotrului am facut dreapta spre Voineasa unde nici acolo neam de cazare. Am continuat drumul spre Brezoi si am intrat pe Valea Oltului avand in fata doua variante: ori acasa ori sa incercam in Baile Olanesti cu speranta ca gasim cazare la particulari. Am ales a doua varianta si iata-ne la orele 20.30 (dupa 12 ore de colindat cu pauzele de rigoare) in statiunea de suflet a noastra, Baile Olanesti.
Despre ce s-a intamplat acolo face obiectul unui alt reportaj pe care vi-l prezint cat de curand.
Trebuie sa retineti ca daca sunteti comozi (pantofari, cum numeam noi pe vremuri pe cei care faceau excursii cu masina) si vreti sa vedeti ceva frumos, spectaculos, fara prea mare efort fizic faceti o excursie pe Transalpina ca merita. Si daca sunteti din Bucuresti si nu va agitati dupa cazare, in mod sigur va ajunge o zi pentru o astfel de excursie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu