Sincer, dupa editia de anul trecut a Trofeului Cheilor, abia asteptam sa aiba loc cea de-a doua editie, gandindu-ma la faptul ca acest concurs este mai mult o intalnire a prietenilor si iubitorilor de munte decat un concurs propriu-zis.
Asa ca imediat cum am auzit ca va avea loc cea de-a II-a editie a Trofeului Cheilor la cabana Frasin din Dragoslavele cum am hotarat sa-mi rezerv o camera la cabana pentru a nu pierde evenimentul. Si fata mea era nerabdatoare.
Pentru ca am avut ceva treaba pe acasa am plecat vineri, 19 aug, mai tarziu, chiar pe seara catre locatie. Ma asteptam sa fac mai mult cu masina dar in 2 1/2 ore am ajuns. Am fost primiti ca de obicei, cu paine si sare si tuica. Ultimul produs a fost binevenit deoarece plecasem in pantaloni scurti si camasa din Bucuresti de la temperatura de peste 30 grade si am ajuns la 14 grade. In momentul in care am degustat din tuica nu am mai simtit diferenta de temperatura.
Dupa ce ne-am cazat, am coborat la focul de tabara unde Tica Lumanare, Piti, Gabi Dimancea, Puiu Cazan cantau cu toata lumea cantece cunoscute de munte.
A doua zi, desi imi propusesem ca eu si cu fetita mea sa facem traseul de regularitate, ne-am trezit destul de tarziu deoarece sotia mea a avut intuitia sa traga drapeliile de la camera pentru a nu intra lumina Soarelui si sa nu plecam in traseu pentru ca din senin a inceput o ploaie la orele pranzului.
A fost bine ca am stat pentru ca am mai socializat si noi cu cei ramasi in tabara. Ne invitase si Pita la el la cabana dar intrucat nu era si Gabi, sotia lui, acolo am preferat sa mai stam in zona.
Intrucat incepuse ploaia serios, Gabi Dimancea isi facea probleme pentru cei aflati in traseu mai ales ca erau foarte multi copii. Prin urmare, si-a luat echipamentul de munte si a strans toate pelerinele de ploaie din tabara si apoi a luat-o pe urmele participantilor din traseul de regularitate. Un gest obisnuit pentru un om al muntelui care mai are si calitatea de organizator. Am inteles ca doi se si pierdusera de grup.
Dar au venit cu totii pe la orele 17.00, mai putin Gabi D. care inca era pe urmele celor rataciti. Pana la urma a venit si el, insotit de un prieten, dupa orele 18.00 fara niciun ratacit, deoarece respectivii venisera de mult in traseu.
Dupa traseul de regularitate a urmat proba surpriza care a constat in trasul cu arcul legat la ochi in echipa. Trebuia tras in niste baloane. Bineinteles ca nimeni nu a nimerit desi in echipa era si o persoana care nu era legata la ochi si indruma pe ceilalti doi (erau echipe de cate 3) unde sa traga cu arcul. O proba marca Dimancea plina de surprize si umor.
Nici nu ne-am linistit bine ca trebuia sa inceapa proba de orientare turistica, mai ales ca se insera. Proba avea loc pe un platou mai sus de cabana, dupa 10 minute de mers pe poteca prin padure. M-am dus si eu mai mult pentru fotoreportaj. Insa cineva dintre organizatori m-a intrebat daca nu vreau sa particip si eu si mi-am luat inima in dinti si dupa mai bine de 10 ani am intrat in concurs. Si aceasta proba a fost una cu surprize si foarte interesanta. Nu aveam nevoie de busole insa trebuia sa stii sa te orientezi in spatiu si cand apare si factorul timp, atunci proba devine una serioasa. Mi-am luat rolul de participant la concurs in serios si am alergat ca bezmeticul pe traseul indicat de o harta minuscula. De mult nu am mai alergat asa mai ales pe un teren deloc plan, din varf in vale si viceversa. Important pentru mine a fost ca nu am terminat ultimul.
Dupa proba de orientare turistica ne-am intors in tabara unde asteptam cu nerabdare proba culturala la foc de tabara. Nu stiu ce s-a intamplat pentru ca trebuia sa se aprinda focul si acest lucru intarzia nejustificat. Pana la urma, la initiativa unora dintre participanti si organizatori s-a aprins focul de tabara in jurul caruia ne-am strans cu totii pentru a face o cantare si pentru a asista la proba culturala. De fapt, nu prea a fost proba culturala ci Puiu Cazan ne-a incantat cu cantece vechi si binestiute de toti si chiar s-a implicat sa-i invete si pe copii prezenti la foc anumite cantece. Chiar a fost o placere pentru toti sa-l auzim si sa-l vedem pe Puiu la o prestatie artistica deosebita.
Concertul lui Puiu a fost intrerupt de venirea tortului din partea clubului Montan Stil cu ocazia implinirii a 20 de ani de existenta. S-a cantat La multi ani! dand tonul tot Puiu Cazan.
Apoi a urmat o interpretare artistica de exceptie a celor de la Focul Viu din Focsani si chiar si a clubului organizator.
Intr-un final, ajunge o chitara si pe la Tica Lumanare si asta a fost tot, pentru ca acest menestrel nu s-a mai oprit din cantat pana dimineata. Dupa parerea mea, a fost un superconcert a lui Tica, incantandu-ne cu cantece mai noi si mai vechi de ale lui si de ale altora. E adevarat, ca si noi cei de la foc l-am sustinut, cantand imreuna cu el. Eu ma tot anuntam ca plec de la foc si nu am rezistat tentatiei si am stat pana pe la 3.30 pana m-a doborat oboseala acumulata de-a lungul timpului.
Duminica, premierea avea loc la orele 12.00 asa ca ne-am trezit in asa fel incat sa ne facem si bagajele si sa ajungem si la festivitate. Ne-am incadrat perfect. Ceea ce imi place la trofeele organizate cu implicarea lui Gabi Dimancea (vezi prima editie a Trofeului Dora d'Istria) este ca se incearca sa fie multumiti cu totii si se ofera premii, trofee aproape la toti. Pana si fata mea a luat o medalie pentru prestarea ei artistica, Gabi Dimancea stiind ca ea este o fana a cantecelor de munte. Mi-a placut faptul ca toti copii au plecat cu cel putin medalie de la Trofeul Cheilor. Numai eu nu am fost rasplatit pentru participarea la proba de orientare dupa mai bine de 10 ani si pentru faptul ca nu am iesit pe ultimul loc. Insa Gabi Dimancea m-a apreciat si chiar a spus ca puteam sa fiu pe locul 3 si ca am alergat foarte bine la greutatea mea (de 102 kg). Chiar puteam sa urc pe podium daca nu uitam un cod in proba sipentru care am fost nevoit sa fac calea intoarsa de la un post la celalalt. Bineinteles ca pentru mine a fost important ca am participat si chiar mi-a placut.
Dupa festivitatea de premiere am luat micul dejun, ca de obicei dupa orele 12.00 si apoi ne-am luat ramas bun de la prieteni cu gandul ca o sa ne revedem cat de curand daca nu cu toti macar cu majoritatea.
In concluzie, cea de-a II-a editie a Trofeului Cheilor a fost ca de obicei una de exceptie, o intalnire a iubitorilor de munte si frumos, o prietenilor ca, pana la urma, chiar daca facem parte din cluburi diferite, dragostea fata de natura si in special fata de munte ne aduna la un loc si devenim prieteni pe viata.
Daca in anul urmator nu va avea loc vreun trofeu al cheilor in mod sigur va avea loc un Trofeu Dora d'Istria cu ocazia implinirii a 15 ani de existenta mai mult sau mai putin oficiala. Insa, sper sa mai apara ocazii in care sa ma intalnesc cu acesti iubitori de munte ca Gabi Dimancea, Puiu Cazan, Tica Lumanare, Lache, Piti, Mate, Pita, Laur, Ursoaica etc.
sâmbătă, 27 august 2011
marți, 23 august 2011
Trofeul "Ursul Carpatin" - editia a XXII-a - 2-4 sep 2011
ECO ALPIN SPORT CLUB CARAIMAN CÂMPINA va invita la o noua incursiune în abruptul prahovean al muntilor Bucegi, prin participarea la a XXII-a editie a trofeului „Ursul Carpatin”.
Tabara de corturi va fi amplasata, ca si în anul anterior în localitatea Poiana Tapului, zona Zamora, 10-20 minute de mers din gara Poiana Tapului (în poiana GOLF – partea superioara).
Pentru informatii suplimentare puteti apela unul dintre numerele de telefon ale persoanelor de contact
REGULAMENT
1.Proba de regularitate:
Traseu: Busteni – Poiana Costilei – Valea Malinului – Brâna Mare a Costilei – Valea Cerbului - Busteni.
- Grad de dificultate: 1B
- Durata: 8 - 9 ore
- Echipaj : minim 3, maxim 5 membri
- Pregatire fizica: foarte buna
- Necesita deprinderi de catarare
- Traseul va fi marcat si asigurat de organizatori (în pasajele dificile)
- Punctaj: conform regulamentului F.R.T.E.
- Intra în clasamentul general al concursului
- Se permite intrarea în concurs a maximum 3 echipaje de la fiecare club
- În functie de numarul de participanti si de starea vremii numarul de echipaje, de la acelasi club, carora li se va permite intrarea în proba de regularitate poate fi diminuat.
- Pentru cei care nu vor intra în acest traseu de regularitate din diverse motive, clubul organizator poate organiza la cerere si în functie de numarul de participanti, un alt traseu cu un grad scazut de dificultate (traseu turistic).
2. Proba de orientare sportiva: harta color, scara 1:15000, echidistanta 5 m;
Proba se va desfasura simultan cu proba de regularitate. În consecinta, dupa sustinerea probelor teoretice concurentii pentru proba de orientare (masculin + feminin) vor ramâne în tabara, ceilalti membri (minimum 3) urmând sa sustina proba de regularitate.
- Punctaj: conform regulamentului FRTE;
- Intra în clasamentul general al concursului
3. Probe teoretice: se vor sustine înainte de plecarea în traseul de regularitate de catre membrii echipajelor înscrise în concurs. Fiecare test va cuprinde 10 întrebari de tip grila, cu 1, 2, 3 sau nici un raspuns corect, si va dura maximum 5 minute pentru fiecare set de întrebari (timpul fiind cronometrat pentru o eventuala departajare în caz de egalitate).
- Test zona
- Test prim ajutor
- Test flora- fauna
- Test meteo
- Test alpinism
- Punctaj: conform regulamentului FRTE;
- Intra în clasamentul general al concursului.
4. Proba de catarare cu asigurare de sus. Proba va fi sustinuta de catre o fata si un baiat, membrii ai fiecarui echipaj prezent în proba de regularitate.
- Grad de dificultate:5 (fete) 6 (baieti);
- Punctaj: conform regulamentului FRTE;
- Intra în clasamentul general al concursului;
5. Proba de cros montan
- Masculin: 5 km
- Feminin: 3 km
- Punctaj: conform regulamentului F.R.T.E.
- Intra în clasamentul general al concursului;
6. Proba cultural-artistica
- Tematica: sport, turism, natura, ecologie;
- Durata: cca 25 minute;
- Punctaj: conform regulamentului F.R.T.E.
- Continut: muzica, poezie, umor (lipsa uneia dintre aceste sectiuni atrage neobtinerea punctelor aferente);
- Intra în clasamentul general al concursului;
In functie de timpul disponibil vom organiza jocuri si adventure park pentru copii.
Nota:
- daca un club are mai multe echipaje, pentru clasamentul F.R.T.E. va puncta primul echipaj intrat în concurs, al clubului respectiv, celelalte punctând în clasamentul probei si al trofeului.
- fiecare participant are obligatia sa lase locul de campare, la parasirea acestuia, într-o perfecta stare de curatenie (fiecare club / participant îsi va transporta gunoiul pana la cel mai apropiat loc special amenajat în acest scop). În acest an organizatorii nu vor asigura depozitarea si transportarea gunoaielor.
PROGRAM DE DESFASURARE
Vineri:
- începând cu ora 15 – asteptarea participantilor
- ora 22 - sedinta tehnica;
Sâmbata
- ora 7.30 – testele teoretice – urmate de start în proba de regularitate si orientare
sportiva
- ora 22 – proba cultural-artistica.
Duminica
- ora 8.30 – proba de cros montan
- ora 10.30 – festivitate de premiere
ECHIPAMENT OBLIGATORIU
Individual: lanterna, fluier, pelerina de ploaie (hanorac impermeabil), bocanci sau ghete cu talpa aderenta, sursa de foc, bidon cu apa – min. 1 l (conform regulamentului F.R.T.E.).
Colectiv: busola, trusa de prim ajutor (dezinfectant, pansament, fasa, fasa elastica, atele, garou, pipa Guedel), rucsac, folie de supravietuire ( conform regulamentului F.R.T.E).
Nota:
- echipajele care nu poseda trusa de prim ajutor nu pot intra în proba de regularitate;
- concurentii care nu poseda bocanci sau ghete cu talpa aderenta nu pot intra în proba de regularitate.
ATENTIE
- Singurul foc admis în tabara este cel aprins si întretinut de organizatori
- Organizatorii îsi rezerva dreptul de a modifica desfasurarea probelor de concurs în func3ie de starea vremii.
- Ordinea de start pentru toate probele cu exceptia celei culturale este data de ordinea sosirii în tabara. Daca un club soseste în mai multe grupuri, primul grup sosit va fi luat drept referinta.
- Confirmarile de participare se primesc pâna la data de 31.08.2010.
- Autoturismele pot fi parcate în imediata apropiere a taberei dar drumul de acces prin poiana nu este în stare foarte buna.
Descrierea accesului auto în tabara
Venind dinspre Sinaia, înainte de a ajunge în Poiana Tapului vom întâlni pe partea dreapta un bazar cu articole de artizanat. Imediat dupa acesta intram pe prima strada la dreapta ( podul peste râul Prahova), dupa care din nou la dreapta imediat dupa pod. Urmarim drumul spre sud pana la o trecere de cale ferata. Traversam
calea ferata si intram imediat în dreapta pe o strada (str. Piatra Arsa) pe care continuam câteva sute de metri dupa care intram pe prima strada la stânga, în urcare usoara, care ne va conduce în partea de jos a poienii unde e amplasata tabara. Ne orientam spre stânga în urcus spre coltul SE al poienii (partea superioara) unde vom vedea tabara.
Venind dinspre Brasov,dupa ce am depasit zona garii Poiana Tapului urmarim prima strada la stânga (podul peste râul Prahova) pe care intram, de aici descrierea fiind identica cu cea de mai sus.
BIBLIOGRAFIE DE CONCURS
1. Emilian Cristea: "Bucegi Turism - Alpinism" – an de apari3ie 1962
2. Notiuni de prim ajutor SMURD – curs disponibil pe internet http://www.smurd.com/pages/curs11.html
3. Doua secole de alpinism – Ionel Coman
4. Dan Remus Mitru3 - "Meteorologie aplicata"
5. Atlas botanic
PERSOANE DE CONTACT:
Alexandru Stoica: 0722 524 449; e-mail: andus@miras.ro
Florian Stroe (Dosena): 0730 099070; e-mail: stroeflorian@yahoo.co.uk
Nota: Asteptarea în gara (Poiana Tapului) a participantilor se va face în functie de confirmari.
PARTICIPAREA LA CONCURS SE FACE PE PROPRIA RASPUNDERE!
FIE CA CEI MAI BUNI SA CÂSTIGE!
Tabara de corturi va fi amplasata, ca si în anul anterior în localitatea Poiana Tapului, zona Zamora, 10-20 minute de mers din gara Poiana Tapului (în poiana GOLF – partea superioara).
Pentru informatii suplimentare puteti apela unul dintre numerele de telefon ale persoanelor de contact
REGULAMENT
1.Proba de regularitate:
Traseu: Busteni – Poiana Costilei – Valea Malinului – Brâna Mare a Costilei – Valea Cerbului - Busteni.
- Grad de dificultate: 1B
- Durata: 8 - 9 ore
- Echipaj : minim 3, maxim 5 membri
- Pregatire fizica: foarte buna
- Necesita deprinderi de catarare
- Traseul va fi marcat si asigurat de organizatori (în pasajele dificile)
- Punctaj: conform regulamentului F.R.T.E.
- Intra în clasamentul general al concursului
- Se permite intrarea în concurs a maximum 3 echipaje de la fiecare club
- În functie de numarul de participanti si de starea vremii numarul de echipaje, de la acelasi club, carora li se va permite intrarea în proba de regularitate poate fi diminuat.
- Pentru cei care nu vor intra în acest traseu de regularitate din diverse motive, clubul organizator poate organiza la cerere si în functie de numarul de participanti, un alt traseu cu un grad scazut de dificultate (traseu turistic).
2. Proba de orientare sportiva: harta color, scara 1:15000, echidistanta 5 m;
Proba se va desfasura simultan cu proba de regularitate. În consecinta, dupa sustinerea probelor teoretice concurentii pentru proba de orientare (masculin + feminin) vor ramâne în tabara, ceilalti membri (minimum 3) urmând sa sustina proba de regularitate.
- Punctaj: conform regulamentului FRTE;
- Intra în clasamentul general al concursului
3. Probe teoretice: se vor sustine înainte de plecarea în traseul de regularitate de catre membrii echipajelor înscrise în concurs. Fiecare test va cuprinde 10 întrebari de tip grila, cu 1, 2, 3 sau nici un raspuns corect, si va dura maximum 5 minute pentru fiecare set de întrebari (timpul fiind cronometrat pentru o eventuala departajare în caz de egalitate).
- Test zona
- Test prim ajutor
- Test flora- fauna
- Test meteo
- Test alpinism
- Punctaj: conform regulamentului FRTE;
- Intra în clasamentul general al concursului.
4. Proba de catarare cu asigurare de sus. Proba va fi sustinuta de catre o fata si un baiat, membrii ai fiecarui echipaj prezent în proba de regularitate.
- Grad de dificultate:5 (fete) 6 (baieti);
- Punctaj: conform regulamentului FRTE;
- Intra în clasamentul general al concursului;
5. Proba de cros montan
- Masculin: 5 km
- Feminin: 3 km
- Punctaj: conform regulamentului F.R.T.E.
- Intra în clasamentul general al concursului;
6. Proba cultural-artistica
- Tematica: sport, turism, natura, ecologie;
- Durata: cca 25 minute;
- Punctaj: conform regulamentului F.R.T.E.
- Continut: muzica, poezie, umor (lipsa uneia dintre aceste sectiuni atrage neobtinerea punctelor aferente);
- Intra în clasamentul general al concursului;
In functie de timpul disponibil vom organiza jocuri si adventure park pentru copii.
Nota:
- daca un club are mai multe echipaje, pentru clasamentul F.R.T.E. va puncta primul echipaj intrat în concurs, al clubului respectiv, celelalte punctând în clasamentul probei si al trofeului.
- fiecare participant are obligatia sa lase locul de campare, la parasirea acestuia, într-o perfecta stare de curatenie (fiecare club / participant îsi va transporta gunoiul pana la cel mai apropiat loc special amenajat în acest scop). În acest an organizatorii nu vor asigura depozitarea si transportarea gunoaielor.
PROGRAM DE DESFASURARE
Vineri:
- începând cu ora 15 – asteptarea participantilor
- ora 22 - sedinta tehnica;
Sâmbata
- ora 7.30 – testele teoretice – urmate de start în proba de regularitate si orientare
sportiva
- ora 22 – proba cultural-artistica.
Duminica
- ora 8.30 – proba de cros montan
- ora 10.30 – festivitate de premiere
ECHIPAMENT OBLIGATORIU
Individual: lanterna, fluier, pelerina de ploaie (hanorac impermeabil), bocanci sau ghete cu talpa aderenta, sursa de foc, bidon cu apa – min. 1 l (conform regulamentului F.R.T.E.).
Colectiv: busola, trusa de prim ajutor (dezinfectant, pansament, fasa, fasa elastica, atele, garou, pipa Guedel), rucsac, folie de supravietuire ( conform regulamentului F.R.T.E).
Nota:
- echipajele care nu poseda trusa de prim ajutor nu pot intra în proba de regularitate;
- concurentii care nu poseda bocanci sau ghete cu talpa aderenta nu pot intra în proba de regularitate.
ATENTIE
- Singurul foc admis în tabara este cel aprins si întretinut de organizatori
- Organizatorii îsi rezerva dreptul de a modifica desfasurarea probelor de concurs în func3ie de starea vremii.
- Ordinea de start pentru toate probele cu exceptia celei culturale este data de ordinea sosirii în tabara. Daca un club soseste în mai multe grupuri, primul grup sosit va fi luat drept referinta.
- Confirmarile de participare se primesc pâna la data de 31.08.2010.
- Autoturismele pot fi parcate în imediata apropiere a taberei dar drumul de acces prin poiana nu este în stare foarte buna.
Descrierea accesului auto în tabara
Venind dinspre Sinaia, înainte de a ajunge în Poiana Tapului vom întâlni pe partea dreapta un bazar cu articole de artizanat. Imediat dupa acesta intram pe prima strada la dreapta ( podul peste râul Prahova), dupa care din nou la dreapta imediat dupa pod. Urmarim drumul spre sud pana la o trecere de cale ferata. Traversam
calea ferata si intram imediat în dreapta pe o strada (str. Piatra Arsa) pe care continuam câteva sute de metri dupa care intram pe prima strada la stânga, în urcare usoara, care ne va conduce în partea de jos a poienii unde e amplasata tabara. Ne orientam spre stânga în urcus spre coltul SE al poienii (partea superioara) unde vom vedea tabara.
Venind dinspre Brasov,dupa ce am depasit zona garii Poiana Tapului urmarim prima strada la stânga (podul peste râul Prahova) pe care intram, de aici descrierea fiind identica cu cea de mai sus.
BIBLIOGRAFIE DE CONCURS
1. Emilian Cristea: "Bucegi Turism - Alpinism" – an de apari3ie 1962
2. Notiuni de prim ajutor SMURD – curs disponibil pe internet http://www.smurd.com/pages/curs11.html
3. Doua secole de alpinism – Ionel Coman
4. Dan Remus Mitru3 - "Meteorologie aplicata"
5. Atlas botanic
PERSOANE DE CONTACT:
Alexandru Stoica: 0722 524 449; e-mail: andus@miras.ro
Florian Stroe (Dosena): 0730 099070; e-mail: stroeflorian@yahoo.co.uk
Nota: Asteptarea în gara (Poiana Tapului) a participantilor se va face în functie de confirmari.
PARTICIPAREA LA CONCURS SE FACE PE PROPRIA RASPUNDERE!
FIE CA CEI MAI BUNI SA CÂSTIGE!
Trofeul Somesul - editia a I-a - 9-11 sep 2011
Clubul de turism montan “Someşul” Someş Odorhei, Sălaj, are deosebita onoare de a
vă invita la prima ediţie a concursului cu tematică eco-turistică montană organizat în arealul
Masivului Vlădeasa, TROFEUL „SOMEŞUL”.
vă invita la prima ediţie a concursului cu tematică eco-turistică montană organizat în arealul
Masivului Vlădeasa, TROFEUL „SOMEŞUL”.
Concursul are loc în perioada 9-11 septembrie 2011, în Parcul Natural Apuseni.
Probe de concurs:
1. Regularitate (durata 5-7 ore) + Proba teoretică – caracteristici bio-pedogeografice
ale zonei (bibliografie: Bleahu M., Bordea S. (1967), Munţii Apuseni, Bihor-
Vlădeasa Ed. Corint)
2. Alpinism (manşă, dificultate 5)
3. Orientare turistică - individual
4. Proba culturală- animaţie cu tematică montană
5. Proba slide-show
Programul concursului
Vineri :
15:00-22:00: primirea participanţilor şi înscrierea echipelor în concurs
22:00: Foc de tabără
1. Regularitate (durata 5-7 ore) + Proba teoretică – caracteristici bio-pedogeografice
ale zonei (bibliografie: Bleahu M., Bordea S. (1967), Munţii Apuseni, Bihor-
Vlădeasa Ed. Corint)
2. Alpinism (manşă, dificultate 5)
3. Orientare turistică - individual
4. Proba culturală- animaţie cu tematică montană
5. Proba slide-show
Programul concursului
Vineri :
15:00-22:00: primirea participanţilor şi înscrierea echipelor în concurs
22:00: Foc de tabără
Sâmbătă:
8:45 Şedinţă tehnică
9:00 START concurs cu proba drumeţie montană(include şi proba de alpinism)
16:30 Revenire în tabăra de bază
16:30-17:30 Servirea mesei asigurată de organizatori
17:45-19:00 Proba de orientare
19:30-21:00 Proba de cultural
21:00 Proba de slideshow
După încheierea probelor, program liber la foc de tabără în acordurile chitarelor
Duminică:
10:00 Festivitate de premiere şi defluirea participanţilor
Acces în zonă:
- Pentru cei cu maşina personală avem următoarele opţiuni:
8:45 Şedinţă tehnică
9:00 START concurs cu proba drumeţie montană(include şi proba de alpinism)
16:30 Revenire în tabăra de bază
16:30-17:30 Servirea mesei asigurată de organizatori
17:45-19:00 Proba de orientare
19:30-21:00 Proba de cultural
21:00 Proba de slideshow
După încheierea probelor, program liber la foc de tabără în acordurile chitarelor
Duminică:
10:00 Festivitate de premiere şi defluirea participanţilor
Acces în zonă:
- Pentru cei cu maşina personală avem următoarele opţiuni:
- Cluj –Napoca - Huedin – Călata – Mărgău – Scrind Frăsinet - Răchiţele, iar din centru este indicator spre Cascada Vălul Miresei ( 5 km), pe acel drum
parcurgeti 3 km, iar pe partea dreaptă a drumului, în cadrul unui complex de
pensiuni, vă aşteptăm în curtea Pensiunii ŞUŞMAN (ultima pensiune pe
partea dreaptă). Se poate intra cu maşina în curtea pensiunii, iar pentru mai
multe indicaţii, organizatorii vă vor sta la dispoziţie, indiferent de ora sosirii.
pensiuni, vă aşteptăm în curtea Pensiunii ŞUŞMAN (ultima pensiune pe
partea dreaptă). Se poate intra cu maşina în curtea pensiunii, iar pentru mai
multe indicaţii, organizatorii vă vor sta la dispoziţie, indiferent de ora sosirii.
- Oradea - Huedin
- Pentru cei care vor folosi mijloc de transport în comun până în Huedin
(microbus/tren) din Huedin vă sugerăm un microbus, care la tariful de 7
lei/persoană vă poate aduce până în Răchiţele centru, iar de acolo până în
tabără mai aveti de parcurs 3 km. La negociere, vă poate aduce până în tabăra
de bază. Aveţi aici contactul: Mircea 0745/561473
(microbus/tren) din Huedin vă sugerăm un microbus, care la tariful de 7
lei/persoană vă poate aduce până în Răchiţele centru, iar de acolo până în
tabără mai aveti de parcurs 3 km. La negociere, vă poate aduce până în tabăra
de bază. Aveţi aici contactul: Mircea 0745/561473
Menţiuni
este tabără de corturi, însă se poate face cazarea şi la Pensiunea Şuşman,
cu condiţia să faceţi rezervare până la 1 septembrie 2011. Tarife: 35
lei/pers/noapte. Contact: 0788/ 93 86 96, 0264/ 277 845 - disponibil
dimineaţa şi seara . Pentru mai multe informaţii, vă invităm să vizualizaţi
pagina de facebook al evenimentului: Trofeul Someşul.
există sursă de apă chiar lângă locul de campare, WC;
echipamentul individual - obligatoriu - constă în: bocanci, pelerină, frontală
sau lanternă, fluier, pix;
echipament de echipă – obligatoriu - constă în: cort, bidon de apă, busolă,
trusă medicală, aparat foto;
organizatorii vă oferă posibilitatea de a imortaliza acest eveniment deosebit
prin achiziţionarea unui tricou creat special pentru acest eveniment. Pret: 30
lei/persoană. Pentru cei care doriţi să achiziţionaţi tricou, vă rugăm să
trimiteţi numele complet, mărimea (S-XXL), şi numărul de bucăţi dorite la
adresa onet.cristina@gmail.com până la 31 august 2011. Plata se face în
cadrul taberei de bază.
organizatorii îşi rezervă dreptul de a modifica programul în funcţie de
condiţiile meteo;
pentru proba de slide-show, vă rugăm să pregătiţi prezentările pe CD/DVD
pentru buna desfăşurare a concursului, vă rugăm să ne confirmaţi
participarea dumneavoastră până la data de 5 septembrie 2011, la
următoarele numere de telefon sau pe adresa de email:
POP ALEXANDRU TUDOR : 0744/ 841 333
ONEŢ MARIA-CRISTINA: 0752/145 765
OPRIŞ SERGIU IONUŢ: 0754/ 535 287
Email: somesulsalaj@yahoo.com
popiku_tudy@yahoo.com
onet.cristina@gmail.com
Vă aşteptăm cu drag!
este tabără de corturi, însă se poate face cazarea şi la Pensiunea Şuşman,
cu condiţia să faceţi rezervare până la 1 septembrie 2011. Tarife: 35
lei/pers/noapte. Contact: 0788/ 93 86 96, 0264/ 277 845 - disponibil
dimineaţa şi seara . Pentru mai multe informaţii, vă invităm să vizualizaţi
pagina de facebook al evenimentului: Trofeul Someşul.
există sursă de apă chiar lângă locul de campare, WC;
echipamentul individual - obligatoriu - constă în: bocanci, pelerină, frontală
sau lanternă, fluier, pix;
echipament de echipă – obligatoriu - constă în: cort, bidon de apă, busolă,
trusă medicală, aparat foto;
organizatorii vă oferă posibilitatea de a imortaliza acest eveniment deosebit
prin achiziţionarea unui tricou creat special pentru acest eveniment. Pret: 30
lei/persoană. Pentru cei care doriţi să achiziţionaţi tricou, vă rugăm să
trimiteţi numele complet, mărimea (S-XXL), şi numărul de bucăţi dorite la
adresa onet.cristina@gmail.com până la 31 august 2011. Plata se face în
cadrul taberei de bază.
organizatorii îşi rezervă dreptul de a modifica programul în funcţie de
condiţiile meteo;
pentru proba de slide-show, vă rugăm să pregătiţi prezentările pe CD/DVD
pentru buna desfăşurare a concursului, vă rugăm să ne confirmaţi
participarea dumneavoastră până la data de 5 septembrie 2011, la
următoarele numere de telefon sau pe adresa de email:
POP ALEXANDRU TUDOR : 0744/ 841 333
ONEŢ MARIA-CRISTINA: 0752/145 765
OPRIŞ SERGIU IONUŢ: 0754/ 535 287
Email: somesulsalaj@yahoo.com
popiku_tudy@yahoo.com
onet.cristina@gmail.com
Vă aşteptăm cu drag!
O zi de vacanta - Olanesti - Schitul Iezer - 14 aug 2011
Am revenit cu peripetiile noastre dupa escapada auto pe Transalpina.
Asa cum am scris in episodul anterior, intr-o zi am reusit sa facem si Transalpina si Valea Lotrului precum si o parte din cea a Oltului, cu gandul de a gasi o camera intr-o perioada supraaglomerata. Speranta noastra era in particularii din Baile Olanesti dar degeaba.
Cu toate astea, ne-am gandit ca ar fi bine sa luam masa in statiune, noi fiind buni cunoscatori ai localurilor de acolo. Oricum puteam sa servim orice la foamea pe care o aveam si dupa experienta din Baia de Fier.
Intretimp ne agitam cu cazarea sunand prieteni care aveau cunostinte sau erau din zona. Am gasit o singura camera dar pentru ea trebuia sa facem cale intoarsa catre Brezoi. Pana la urma, ne-am zis ca asta e si trebuie sa suportam consecintele.
Dupa ce am mancat (se facuse deja orele 22.00) fetita mea a avut pofta de un porumb copt si ne-am oprit la un pusti care pregatea asa ceva. Din vorba in vorba cand a auzit ca nu am gasit cazare in statiune si ne pregateam sa ne intoarcem catre Brezoi i s-a facut mila de noi pustiului si imediat a sunat-o pe maica-sa pentru a ne primi intr-o camera. A fost norocul nostru. Si uite asa am ajuns sa-mi aduc aminte de vremurile bune cand mergeam pe la cabane supraaglomerate si dormeam inghesuiti. Pentru ca nu aveam cum sa dormim altfel tinand cont ca eram doua familii si cu un copil care nu aveau la dispozitie decat o camera nu prea mare.
A doua zi ne-am hotarat sa ne intoarcem catre casele noastre dar nu inainte de a vizita statiunea Baile Olanesti si un schit "descoperit" de noi acum cativa ani si anume Schitul Iezer.
Staţiunea Băile Olăneşti se află la 18 km NV de Rm.Vâlcea, reşedinţa judeţului Valcea. Este străbătută de valea râului Olăneşti deschisă înspre sud şi închisă înspre nord, ceea ce determină pătrunderea razelor solare toată ziua. Este aşezată la o altitudine de 450 m. Prima atestare documentară a localităţii Băile Olăneşti datează din 19 iulie 1527.
Apele minerale de la Olăneşti sunt menţionate prima dată într-un hrisov din 1760 şi sunt numite ape tămăduitoare, acestea aflându-se pe moşia clucerului Toma Olănescu care construieşte primele camere de băi. În privinţa denumirii localităţii Olăneşti, părerile sunt împărţite. Unele izvoare susţin că numele staţiunii provine de la cavalerii armatei austriece. Aceştia se numeau "olane", respectiv "ulani". Alţii sunt de părere că numele se datorează în mare parte boierilor locului, cum ar fi Toma Olănescu. Vestea efectului tămăduitor a fost întărită chiar de conducătorul Revoluţiei din 1821, Tudor Vladimirescu, care se retrăgea aici, pe moşia Olăneştilor împreună cu grupul său de boieri.
Schitul Iezer se afla pe teritoriul satului Cheia, orasul Olanesti, judetul Ramnicu Valcea. Asezamantul monahal de la Iezer sta in stransa legatura cu viata Sfantului Antonie de la Iezeru Valcea, care a sihastrit pe aceste meleaguri, intr-o pestera ascunsa. Schitul Iezer din Valcea este una dintre cele mai izolate sihastrii din nordul Olteniei, situata in muntele Cheia din judetul Valcea. Sfantul schimonah Antonie de la Iezeru, traitor in primele decenii ale secolului al XVIII-lea, o personalitate marcanta a vietii monahale din zona, a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in iunie 1992. Sfantul Cuvios Antonie de la Iezeru Valcea se praznuieste in fiecare an, la data de 23 noiembrie. Sfintele sale Moaste se afla pastrate, cu mare evlavie, in paraclisul cel nou al schitului - aflat in stanga bisericii, in corpul de chilii.
In apropierea actualului schit a existat un schit mai vechi din lemn, atestat documentar inca din anii 1495-1501, in vremea lui Radu cel Mare, care a acordat schitului unele venituri. Schitul actual a fost ctitorit de Mircea Ciobanul si de sotia sa, Doamna Chiajna, intre anii 1552-1553, lucrarile insa au fost terminate in anii 1567-1568, dupa moartea ctitorului. "Pe langa Iezer, se zice, ca au fost mine de aur exploatate de sasii din Ardeal. Traditia spune, ca insusi Mihai Voda - Viteazul si-a lasat la Iezer rezerva vistierei sale, mai inainte de a pleca in razboiul din Ardeal, si ca dupa ce a fost ucis pe Campia Turzii, manastirea a fost devastata de navalitori straini, care au omorat 300 de calugari ce locuiau pe atunci intr-insa si au luat cu ei comorile ascunse de Mihai, la Iezer." (Alexandru Odobescu)
Ajungand metoc al Episcopiei Ramnicului, Episcopul Ilarion, ajutat de schimonahul Antonie, a recladit schitul in anul 1714, dupa cum spune si inscriptia de pe peretele bisericii. Dupa refacerea schitului, aici s-a adapostit o mare obste monahala, cu peste trei sute de calugari. O parte din acestia traiau viata de obste in manastire, iar altii au luat calea sihastriei prin pesteri sau chilii retrase, venind doar duminica si in sarbatori sa asiste la slujbele savarsite in sfanta biserica din schit. Un rol important in refacerea Schitului Iezer l-a avut Sfantul Cuvios Antonie de la Iezer, care a donat toate economiile sale si a muncit pentru zidirea chiliilor. In drum spre schit exista un loc numit "Crucile Mosilor". Cand manastirea a fost pradata, cei peste 300 de calugari batrani au aparat Sfantul Lacas cu pretul vietii lor, sfarsiind ca adevarati martiri. Ei au fost decapitati, iar manastirea a fost daramata. Mosii martiri au fost descoperiti mai tarziu de satenii din Cheia, care i-au ingropat in trei gropi comune de la poalele stancilor. Satenii au gravat in stanca trei cruci pentru a insemna crestineste mormantul batranilor calugari. Pe sosea, in dreptul Crucilor Mosilor, astazi strajuieste Sfanta Troita ridicata prin grija maicutelor si a bunilor credinciosi. De-a lungul anilor, pe serpentinele soselei ce duce la Iezer au avut loc multe accidente in care oamenii si masini au cazut in prapastie: masinile s-au facut praf, dar oamenii au iesit intregi din masini, ca si cum Mosii de la Iezer, ce se odihnesc in rapa, au intins mainile lor pentru a proteja oamenii.
Am postat aceste randuri despre Schitul Iezer, avand ca sursa un site al crestinilor ortodoxi, cu speranta ca v-am trezit interesul pentru a face o excursie de o zi in zona. Va spun sincer ca merita. In dreapta aveti si niste fotografii din zona.
Asa cum am scris in episodul anterior, intr-o zi am reusit sa facem si Transalpina si Valea Lotrului precum si o parte din cea a Oltului, cu gandul de a gasi o camera intr-o perioada supraaglomerata. Speranta noastra era in particularii din Baile Olanesti dar degeaba.
Cu toate astea, ne-am gandit ca ar fi bine sa luam masa in statiune, noi fiind buni cunoscatori ai localurilor de acolo. Oricum puteam sa servim orice la foamea pe care o aveam si dupa experienta din Baia de Fier.
Intretimp ne agitam cu cazarea sunand prieteni care aveau cunostinte sau erau din zona. Am gasit o singura camera dar pentru ea trebuia sa facem cale intoarsa catre Brezoi. Pana la urma, ne-am zis ca asta e si trebuie sa suportam consecintele.
Dupa ce am mancat (se facuse deja orele 22.00) fetita mea a avut pofta de un porumb copt si ne-am oprit la un pusti care pregatea asa ceva. Din vorba in vorba cand a auzit ca nu am gasit cazare in statiune si ne pregateam sa ne intoarcem catre Brezoi i s-a facut mila de noi pustiului si imediat a sunat-o pe maica-sa pentru a ne primi intr-o camera. A fost norocul nostru. Si uite asa am ajuns sa-mi aduc aminte de vremurile bune cand mergeam pe la cabane supraaglomerate si dormeam inghesuiti. Pentru ca nu aveam cum sa dormim altfel tinand cont ca eram doua familii si cu un copil care nu aveau la dispozitie decat o camera nu prea mare.
A doua zi ne-am hotarat sa ne intoarcem catre casele noastre dar nu inainte de a vizita statiunea Baile Olanesti si un schit "descoperit" de noi acum cativa ani si anume Schitul Iezer.
Staţiunea Băile Olăneşti se află la 18 km NV de Rm.Vâlcea, reşedinţa judeţului Valcea. Este străbătută de valea râului Olăneşti deschisă înspre sud şi închisă înspre nord, ceea ce determină pătrunderea razelor solare toată ziua. Este aşezată la o altitudine de 450 m. Prima atestare documentară a localităţii Băile Olăneşti datează din 19 iulie 1527.
Apele minerale de la Olăneşti sunt menţionate prima dată într-un hrisov din 1760 şi sunt numite ape tămăduitoare, acestea aflându-se pe moşia clucerului Toma Olănescu care construieşte primele camere de băi. În privinţa denumirii localităţii Olăneşti, părerile sunt împărţite. Unele izvoare susţin că numele staţiunii provine de la cavalerii armatei austriece. Aceştia se numeau "olane", respectiv "ulani". Alţii sunt de părere că numele se datorează în mare parte boierilor locului, cum ar fi Toma Olănescu. Vestea efectului tămăduitor a fost întărită chiar de conducătorul Revoluţiei din 1821, Tudor Vladimirescu, care se retrăgea aici, pe moşia Olăneştilor împreună cu grupul său de boieri.
Schitul Iezer se afla pe teritoriul satului Cheia, orasul Olanesti, judetul Ramnicu Valcea. Asezamantul monahal de la Iezer sta in stransa legatura cu viata Sfantului Antonie de la Iezeru Valcea, care a sihastrit pe aceste meleaguri, intr-o pestera ascunsa. Schitul Iezer din Valcea este una dintre cele mai izolate sihastrii din nordul Olteniei, situata in muntele Cheia din judetul Valcea. Sfantul schimonah Antonie de la Iezeru, traitor in primele decenii ale secolului al XVIII-lea, o personalitate marcanta a vietii monahale din zona, a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in iunie 1992. Sfantul Cuvios Antonie de la Iezeru Valcea se praznuieste in fiecare an, la data de 23 noiembrie. Sfintele sale Moaste se afla pastrate, cu mare evlavie, in paraclisul cel nou al schitului - aflat in stanga bisericii, in corpul de chilii.
In apropierea actualului schit a existat un schit mai vechi din lemn, atestat documentar inca din anii 1495-1501, in vremea lui Radu cel Mare, care a acordat schitului unele venituri. Schitul actual a fost ctitorit de Mircea Ciobanul si de sotia sa, Doamna Chiajna, intre anii 1552-1553, lucrarile insa au fost terminate in anii 1567-1568, dupa moartea ctitorului. "Pe langa Iezer, se zice, ca au fost mine de aur exploatate de sasii din Ardeal. Traditia spune, ca insusi Mihai Voda - Viteazul si-a lasat la Iezer rezerva vistierei sale, mai inainte de a pleca in razboiul din Ardeal, si ca dupa ce a fost ucis pe Campia Turzii, manastirea a fost devastata de navalitori straini, care au omorat 300 de calugari ce locuiau pe atunci intr-insa si au luat cu ei comorile ascunse de Mihai, la Iezer." (Alexandru Odobescu)
Ajungand metoc al Episcopiei Ramnicului, Episcopul Ilarion, ajutat de schimonahul Antonie, a recladit schitul in anul 1714, dupa cum spune si inscriptia de pe peretele bisericii. Dupa refacerea schitului, aici s-a adapostit o mare obste monahala, cu peste trei sute de calugari. O parte din acestia traiau viata de obste in manastire, iar altii au luat calea sihastriei prin pesteri sau chilii retrase, venind doar duminica si in sarbatori sa asiste la slujbele savarsite in sfanta biserica din schit. Un rol important in refacerea Schitului Iezer l-a avut Sfantul Cuvios Antonie de la Iezer, care a donat toate economiile sale si a muncit pentru zidirea chiliilor. In drum spre schit exista un loc numit "Crucile Mosilor". Cand manastirea a fost pradata, cei peste 300 de calugari batrani au aparat Sfantul Lacas cu pretul vietii lor, sfarsiind ca adevarati martiri. Ei au fost decapitati, iar manastirea a fost daramata. Mosii martiri au fost descoperiti mai tarziu de satenii din Cheia, care i-au ingropat in trei gropi comune de la poalele stancilor. Satenii au gravat in stanca trei cruci pentru a insemna crestineste mormantul batranilor calugari. Pe sosea, in dreptul Crucilor Mosilor, astazi strajuieste Sfanta Troita ridicata prin grija maicutelor si a bunilor credinciosi. De-a lungul anilor, pe serpentinele soselei ce duce la Iezer au avut loc multe accidente in care oamenii si masini au cazut in prapastie: masinile s-au facut praf, dar oamenii au iesit intregi din masini, ca si cum Mosii de la Iezer, ce se odihnesc in rapa, au intins mainile lor pentru a proteja oamenii.
Am postat aceste randuri despre Schitul Iezer, avand ca sursa un site al crestinilor ortodoxi, cu speranta ca v-am trezit interesul pentru a face o excursie de o zi in zona. Va spun sincer ca merita. In dreapta aveti si niste fotografii din zona.
vineri, 19 august 2011
O zi de vacanta - Transalpina - 13 aug 2011
Prin prezenta, incercam sa va tinem la curent cu ceea ce ati putea face intr-o zi de vara daca dispuneti, bineinteles, de un autoturism.
Dupa escapada din urma cu 2 saptamani, de la Vulcanii Noroiosi, in data de 13 aug ne-am hotarat sa intreprindem una noua de mai multe zile (vreo 4 ne-am propus).
Initial ne hotarasem pentru zona Bailor Herculane dar nu stiu cum am facut de ne-am razgandit si am ales nordul Olteniei avand ca obiectiv vizitarea anumitor manastiri (Bistrita, Hurezu, Polovragi), a Pesterii Muierii si a Pesteriii Polovragi precum si o incursiunea pe asa numita Transalpina, soseaua ce leaga nordul Olteniei de centrul tarii traversand muntii Parang.
Insa se pare ca nu a fost o alegere buna nu din punct de vedere al zonei ci din punct de vedere al intervalului de timp. 13 august (poate zi cu ghinion) era prima zi de miniconcediu pentru toti romanii tinand cont ca pe 15 era liber, fiind ziua Sfintei Marii.
In orice caz, pe la orele 8.30 am plecat de acasa pe urmatorul traseu auto: Bucuresti - Autostrada A1 - Pitesti - Dealu Negru (nu ne-am oprit sa mancam mici pentru ca era destul de devreme) - Rm. Valcea - Horezu - Baia de Fier. Cred ca se facuse orele 13.00 cand am poposit la o pensiune din ultima localitate mentionata, pensiune recomandata de niste prieteni atat pentru cazare cat si pentru masa. Din pacate cu cazarea am avut ghinion pentru ca toata pensiunea era ocupata din cauza unui eveniment special: taiere de mot. Insa eram rupti de foame si am zis ca macar sa mancam daca nu reusim sa ne cazam. O alegere nu tocmai buna. Aveau la masa ciorba de perisoare, de pui si supa cu galuste iar la felul doi ardei umpluti si tocanita de vita. Toti ne-am imaginat ca ciorbele sunt ca la toate restaurantele din tara, cu ceva legume prin ele, mai colorate si mai gustoase. Teapa. Ciorba de perisoare era albicioasa si dadea senzatia ca e supa si nu ciorba, iar perisoarele fade si foarte mici. Intradevar, cantitativ era mult. Ardeii erau umpluti doar cu carne si orez, fara nicio alta leguma prin ei si erau asortati cu varza calita (ca la sarmale). In concluzie, toata mancarea a fost pe langa gusturile noastre si asta nu pentru ca era o mancare proasta sau stricata ci pentru ca asa erau retetele la acea pensiune. Dupa ce am mancat (ca totusi am mancat la foamea pe care o aveam) ne-am interesat daca gaseam cazare pe la alte pensiuni. Nicio sansa. Toate erau ocupate. Chiar ne spuneau ca nici in statiunea Ranca nu o sa gasim.
Cu toate acestea, am pornit la drum spre statiunea amintita cu o mica halta si ocolis la Pesterea Muierii. Am avut intentia sa o vizitam dar pentru ca deja se facusera aproape orele 16.00 si era ultimul grup care putea vizita pesterea si cum era foarte aglomerat (ca niciodata) am renuntat la idee. Bineinteles ca ne mai opream pe la cate o pensiune sa intrebam de cazare. Nimic.
Am ajuns si in statiunea Ranca unde si pe acolo era foarte aglomerat dar se si construia la nebunie pensiuni si hoteluri. Nu mai mentionez faptul ca erau foarte multe masini pe drumul spre statiune. Nu am mai zabovit si am mers mai departe pe drumul proaspat asfaltat catre varful muntelui.
Intrasem pe acea sosea Transalpina. Iata cateva date preluate de pe www.transalpina.biz:
Transalpina este cel mai inalt drum rutier din Romania si chiar din intregul lant al Muntilor Carpati, atat din Romania cat si din afara ei, atingand altitudinea maxima in Pasul Urdele 2145 m. Soseaua traverseaza Muntii Parang de la N la S fiind paralela cu Valea Oltului si Valea Jiului aflandu-se intre acestea. Desi este mai inalta mai veche si mai frumoasa decat Transfagarasanul, este mai putin cunoscuta pentru ca , Transalpina, cu toate ca este catalogat drum national, DN 67c (partial), nu a fost pana in 2009 niciodata asfaltata. Transalpina a fost construita de armatele romane in drumul lor spre Sarmisegetusa, pavata cu piatra de Regele Carol al II-lea dupa 1930 si reablitata de nemti in al II-lea razboi mondial dupa care a a fost uitata.Faptul ca a fost uitata si a devenit un drum greu de parcurs a ajutat Transalpina sa-si pastreze neatinsa salbaticia si farmecul aparte pe care putine locuri din tara il mai au. Este printre putinele drumuri din tara pe care se poata ajunge cu masina pana la.....nori si chiar deasupra lor. Ceea ce s-a intamplat si cu noi. Am atins norii. Imi aduc aminte ca acum 15 ani (daca nu ma insel) am strabatut muntii Parang cu rucsacul in spate si am ajuns si pe acest drum dar atunci nu mi s-a parut spectaculos ca acum pentru ca eu veneam de pe creste. Cum de data aceasta am venit din jos, senzatia a fost alta. Pot spune ca Transalpina este mai mirifica, mai spectaculoasa si mai senzationala decat Transfagarasanul. Poate imaginile ce se deruleaza in partea dreapta a site-ului va vor convinge acest lucru.
De la Obarsia Lotrului am facut dreapta spre Voineasa unde nici acolo neam de cazare. Am continuat drumul spre Brezoi si am intrat pe Valea Oltului avand in fata doua variante: ori acasa ori sa incercam in Baile Olanesti cu speranta ca gasim cazare la particulari. Am ales a doua varianta si iata-ne la orele 20.30 (dupa 12 ore de colindat cu pauzele de rigoare) in statiunea de suflet a noastra, Baile Olanesti.
Despre ce s-a intamplat acolo face obiectul unui alt reportaj pe care vi-l prezint cat de curand.
Trebuie sa retineti ca daca sunteti comozi (pantofari, cum numeam noi pe vremuri pe cei care faceau excursii cu masina) si vreti sa vedeti ceva frumos, spectaculos, fara prea mare efort fizic faceti o excursie pe Transalpina ca merita. Si daca sunteti din Bucuresti si nu va agitati dupa cazare, in mod sigur va ajunge o zi pentru o astfel de excursie.
Dupa escapada din urma cu 2 saptamani, de la Vulcanii Noroiosi, in data de 13 aug ne-am hotarat sa intreprindem una noua de mai multe zile (vreo 4 ne-am propus).
Initial ne hotarasem pentru zona Bailor Herculane dar nu stiu cum am facut de ne-am razgandit si am ales nordul Olteniei avand ca obiectiv vizitarea anumitor manastiri (Bistrita, Hurezu, Polovragi), a Pesterii Muierii si a Pesteriii Polovragi precum si o incursiunea pe asa numita Transalpina, soseaua ce leaga nordul Olteniei de centrul tarii traversand muntii Parang.
Insa se pare ca nu a fost o alegere buna nu din punct de vedere al zonei ci din punct de vedere al intervalului de timp. 13 august (poate zi cu ghinion) era prima zi de miniconcediu pentru toti romanii tinand cont ca pe 15 era liber, fiind ziua Sfintei Marii.
In orice caz, pe la orele 8.30 am plecat de acasa pe urmatorul traseu auto: Bucuresti - Autostrada A1 - Pitesti - Dealu Negru (nu ne-am oprit sa mancam mici pentru ca era destul de devreme) - Rm. Valcea - Horezu - Baia de Fier. Cred ca se facuse orele 13.00 cand am poposit la o pensiune din ultima localitate mentionata, pensiune recomandata de niste prieteni atat pentru cazare cat si pentru masa. Din pacate cu cazarea am avut ghinion pentru ca toata pensiunea era ocupata din cauza unui eveniment special: taiere de mot. Insa eram rupti de foame si am zis ca macar sa mancam daca nu reusim sa ne cazam. O alegere nu tocmai buna. Aveau la masa ciorba de perisoare, de pui si supa cu galuste iar la felul doi ardei umpluti si tocanita de vita. Toti ne-am imaginat ca ciorbele sunt ca la toate restaurantele din tara, cu ceva legume prin ele, mai colorate si mai gustoase. Teapa. Ciorba de perisoare era albicioasa si dadea senzatia ca e supa si nu ciorba, iar perisoarele fade si foarte mici. Intradevar, cantitativ era mult. Ardeii erau umpluti doar cu carne si orez, fara nicio alta leguma prin ei si erau asortati cu varza calita (ca la sarmale). In concluzie, toata mancarea a fost pe langa gusturile noastre si asta nu pentru ca era o mancare proasta sau stricata ci pentru ca asa erau retetele la acea pensiune. Dupa ce am mancat (ca totusi am mancat la foamea pe care o aveam) ne-am interesat daca gaseam cazare pe la alte pensiuni. Nicio sansa. Toate erau ocupate. Chiar ne spuneau ca nici in statiunea Ranca nu o sa gasim.
Cu toate acestea, am pornit la drum spre statiunea amintita cu o mica halta si ocolis la Pesterea Muierii. Am avut intentia sa o vizitam dar pentru ca deja se facusera aproape orele 16.00 si era ultimul grup care putea vizita pesterea si cum era foarte aglomerat (ca niciodata) am renuntat la idee. Bineinteles ca ne mai opream pe la cate o pensiune sa intrebam de cazare. Nimic.
Am ajuns si in statiunea Ranca unde si pe acolo era foarte aglomerat dar se si construia la nebunie pensiuni si hoteluri. Nu mai mentionez faptul ca erau foarte multe masini pe drumul spre statiune. Nu am mai zabovit si am mers mai departe pe drumul proaspat asfaltat catre varful muntelui.
Intrasem pe acea sosea Transalpina. Iata cateva date preluate de pe www.transalpina.biz:
Transalpina este cel mai inalt drum rutier din Romania si chiar din intregul lant al Muntilor Carpati, atat din Romania cat si din afara ei, atingand altitudinea maxima in Pasul Urdele 2145 m. Soseaua traverseaza Muntii Parang de la N la S fiind paralela cu Valea Oltului si Valea Jiului aflandu-se intre acestea. Desi este mai inalta mai veche si mai frumoasa decat Transfagarasanul, este mai putin cunoscuta pentru ca , Transalpina, cu toate ca este catalogat drum national, DN 67c (partial), nu a fost pana in 2009 niciodata asfaltata. Transalpina a fost construita de armatele romane in drumul lor spre Sarmisegetusa, pavata cu piatra de Regele Carol al II-lea dupa 1930 si reablitata de nemti in al II-lea razboi mondial dupa care a a fost uitata.Faptul ca a fost uitata si a devenit un drum greu de parcurs a ajutat Transalpina sa-si pastreze neatinsa salbaticia si farmecul aparte pe care putine locuri din tara il mai au. Este printre putinele drumuri din tara pe care se poata ajunge cu masina pana la.....nori si chiar deasupra lor. Ceea ce s-a intamplat si cu noi. Am atins norii. Imi aduc aminte ca acum 15 ani (daca nu ma insel) am strabatut muntii Parang cu rucsacul in spate si am ajuns si pe acest drum dar atunci nu mi s-a parut spectaculos ca acum pentru ca eu veneam de pe creste. Cum de data aceasta am venit din jos, senzatia a fost alta. Pot spune ca Transalpina este mai mirifica, mai spectaculoasa si mai senzationala decat Transfagarasanul. Poate imaginile ce se deruleaza in partea dreapta a site-ului va vor convinge acest lucru.
De la Obarsia Lotrului am facut dreapta spre Voineasa unde nici acolo neam de cazare. Am continuat drumul spre Brezoi si am intrat pe Valea Oltului avand in fata doua variante: ori acasa ori sa incercam in Baile Olanesti cu speranta ca gasim cazare la particulari. Am ales a doua varianta si iata-ne la orele 20.30 (dupa 12 ore de colindat cu pauzele de rigoare) in statiunea de suflet a noastra, Baile Olanesti.
Despre ce s-a intamplat acolo face obiectul unui alt reportaj pe care vi-l prezint cat de curand.
Trebuie sa retineti ca daca sunteti comozi (pantofari, cum numeam noi pe vremuri pe cei care faceau excursii cu masina) si vreti sa vedeti ceva frumos, spectaculos, fara prea mare efort fizic faceti o excursie pe Transalpina ca merita. Si daca sunteti din Bucuresti si nu va agitati dupa cazare, in mod sigur va ajunge o zi pentru o astfel de excursie.
miercuri, 10 august 2011
Trofeul Cheilor - editia a II-a - 18-22 august 2011
Aniversare 20 ani de “Montan Stil” – Editia II Trofeul Cheilor 18-21 aug
PROGRAM PENTRU STILIŞTIJoi -18.08.2011
- 13 – 21 Primirea participanţilor
- 21 – 24 Şezătoare cu şi despre povestiri incendiare din munte
Vineri -19.08.2011
- 0 – 2 Teatru scurt “WC ideal”
- 2 – 4 Răsturnare din tolba amintirilor cu Montan Stil
- 4 – 5 Înviorare
- 5 – 8 Un mic somn fără să fie prins
- 8 – 9 Cafeaua de dimineaţă
- 9 – 12 Organizatorii se ceartă pentru nepregătire
Plajă pentru cei care nu vor fi fotografiaţi
Joc: Bilpoc
Joc:Pietrarul
- 12 – 14 Primirea participanţilor
Masa de dimineaţă
Servirea ceaiului tare
- 14 – 18 Primele trei etape în căutarea comorii Frasinionului
1. Florarul
2. Frunzarul
3. Lemnarul
- 18 – 19 Prânzul
Supliment de muzică bună
Primirea participanţilor
Volei pe pietre
- 20 – 22 Jocurile focului
1. Supravieţuitorul
2. Labirintul fierbinte
3. Torţarul
- 22 – 23 Şedinţă tehnică la foc
- 23 – 24 Deschiderea oficială a jocurilor Frasionului
Aprinderea torţei Remember Stil
Sâmbătă -20.08.2011
- 0 – 2 Alpinism viteză nocturn băiat+fată
Alpinism sincron
- 2 – 4 Istoria Montan Stil
Compediu musical Montan Stil – recital Gabi Dimancea
- 4 – 5 Cafeaua de dimineaţă
- 5 – 9 Un mic somn fără să fie prins
- 9 – 10 Cina de aseară
- 10 – 16 Traseu neregulat pe Vf. Căpitanul, imagini de panorama cu Bucegii, Piatra Craiului si Iezer-Papusa
Următoarele trei etape în căutarea comorii Frasinionului
4. Regele cascadelor
5. Vânătorul
6. Ecoul
Concursul copiilor “Jabasaab”
1. Suliţa Jaba
2. Rolo Jaba
3. Bilob Jaba
4. Plasti Jaba
5. Oul Jaba
- 16 – 18 Orientare inteligentă
- 18 – 19 Ultima etapă în căutarea Frasionului
- 19 – 20.30 Prânzul
- 20.30 – 24 Sărbătoarea Stilului şi live party guitare la Trofeul Cheilor pe terasa cabanei
Duminică -21.08.2011
- 24 – 3 Istoria Cluburilor de turism
Compediu musical Montan Stil – recital Gabi Dimancea
- 3 – 4 Cafeaua de dimineaţă
- 4 – 9 Somn la discreţie
- 9 – 10.30 Înviorarea
- 10.30 – 14 Festivitatea de închidere a jocurilor Frasionului parte
integrantă a Trofeului Cheilor
Trimiterea Trofeului Cheilor către cineva
Câteva lacrimi şi pupici pentru că ne-am bucurat împreună
Cazarea, traseu şi multe alte întrebări despre tabără – RADU ( Mike) 0728828524, 0248544582( la cabana frasin)
Trofeu, jocuri şi râsul – GABI 0762624447, 0749164513, 0732597094 – după
ora 21
Cum ajungeţi acolo…E, na parcă nu ştiţi unde e Branul…Puţin pe la Piteşti,
Câmpulung şi apoi spre Bran pînă la Dragoslavele sau puţin pe la Braşov,
către Piteşti, după Bran….pîna la Dragoslavele….pe hartă…Veniţi cu trenul,
păi găsiţi maşină, dar la ore potrivite ori din Braşov, ori din
Câmpulung….Succes!
Dacă plouă am cumpărat 40 de pachete de cărţi de joc şi 80 de cutii cu table şi
şah!
Sursa: www.cabanafrasin.ro
marți, 9 august 2011
O zi de vacanta - Vulcanii Noroiosi - 31 iul 2011
Staff-ul asociatiei impreuna cu niste simpatizanti au facut duminica, 31 iul 2011, o excursie la Vulcanii Noroiosi si pe valea Siriului cu intoarcere pe Valea Teleajenului.
Plecarea a avut loc din Bucuresti la orele 8.45 cu destinatie clara. Am avut noroc cu vremea care s-a aratat frumoasa inca de la primele ore ale diminetii.
Dupa aproape 3 ore cu mers cu masina, facandu-se doar o mica halta la o benzinarie, am ajuns in zona Vulcanilor Noroiosi cu intentia de a vizita Paclele Mari in prima transa si apoi celelalte obiective din zona.
Vulcanii noroioși sunt o rezervație botanică și geologică aflată pe raza comunelor Berca și Scorțoasa din județul Buzău. Fenomenul vulcanilor noroioși poate fi observat în două puncte separate, numite Pâclele Mari (coordonate 45°20'23"N, 26°42'33"E) și Pâclele Mici (coordonate 45°21'30"N, 26°42'46"E).
In preajma vulcanilor noroioși, solul este sulfuros și sărăturos, nepropice vegetației obișnuite. Totuși, anumite specii de plante special adaptate, cum ar fi Nitraria schoberi și Obione verrucifera găsesc aici un mediu de viață propice. (sursa: Wikipedia)
Vulcanii Noroioşi de la Buzău au fost remarcaţi pentru prima dată de francezul H. Cognard în anul 1867, cu ocazia unor prospecţiuni petroliere. Pe raza comunei învecinate cu Scorţoasa, Berca, în arealul vulcanilor, se întinde cea mai veche zonă de extracţie a petrolului din ţară. O menţiune despre exploatarea păcurii datează chiar din anul 1517. Rezervaţia naturală Vulcanii Noroioşi, declarată în 1924, a fost inclusă în registrul naţional şi european în anul 1995. (sursa: Evenimentul Zilei)
Ca sa putem vizita Paclele Mari a trebuit platita o taxa de 4 lei/adult si 2 lei/elev, student, copil. Nu asta era problema. Ci atitudinea celui care percepea taxa de intrare in momentul in care am intrebat cum se ajunge la Paclele Mici, care am inteles ca sunt mai spectaculoase si mai active decat primele. A avut o atitudine deranjanta si initial nu intelegeam de ce este asa individul. O sa aflati imediat.
Paclele Mari se numesc asa pentru ca sunt mai inalte dar se intind pe o suprafata mai mica si nu sunt asa active. Din cate am retinut, sunt doar cateva care "bolborosesc".
Dupa ce am vizitat zona, am intrat in restaurantul de peste drum pentru a ne folosi de toaleta. Noi avem un principiu si anume ca cea mai buna carte de vizita a unui local/restaurant/bodega este toaleta. Daca aceasta se prezinta curata si nu imbie cu mirosuri mai putin placute, atunci esti sigur ca si bucataria este ok si poti sa risti sa servesti masa in acel local. Daca nu, mai bine mananci slanina cu biscuiti, cum faceam pe crestele Fagarasului cand am ramas fara mancare. Asa ca, de aceea ne-am dus la toaleta, nu numai pentru a ne face nevoile ci pentru a vedea cum se prezinta situatia. Naspa. Ni s-a taiat pofta de mancare. Fetele nici nu au mai incercat toaleta deoarece mirosul "placut" le-a dat pe spate de la cativa metri de toaleta.
Am intrebat a doua oara pe "portar" despre cum se ajunge la Paclele Mici si cu chiu cu vai am inteles. Ce am retinut a fost faptul ca sa incercam sa ocolim o pensiune din zona si sa nu parcam acolo si sa mergem cu masina chiar foarte aproape de obiectiv.
Noi am fost ascultatori si intradevar am incercat sa nu parcam la pensiunea respectiva si sa ne continuam drumul pana aproape de Paclele Mici. Dar nu s-a putut, cel putin cu masina noastra care nu este de teren si nu are nici pachet de drumuri grele.
Ca atare, pana la urma am parcat la pensiune care de fapt nu era pensiune ci era mai mult un loc de relaxare unde sa poti bea ceva si chiar sa poti manca daca ti-ai adus de acasa.
Am platit parcarea 2 lei fara limita de timp si am urcat pe jos un deal pe o poteca facuta si intretinuta de niste intreprinzatori care nu ne-au cerut taxa de intrare ca ceilalti. In varful dealului respectiv am descoperit un peisaj impresionant si fantastic, unic, cel putin pentru mine. Paclele Mici se intind pe o suprafata mai mare si sunt mai dese si mai toate active. Chiar se simtea mirosul de gaz. Am stat destul cat sa fotografiem tot ce se putea fotografia.
Ne-am intors apoi la locul de parcare si cel care se ocupa de acel loc a dat dovada ca stie ce inseamna turismul si cum poti face ca turistii sa se simta foarte bine, in comparatie cu portareii de la Paclalele Mari care nu faceau decat sa ia bani si daca-i intrebai ceva mai bine faceai altceva. Am vazut in acel loc cum dintr-un rahat, pardon de expresie, se poate face bici daca stii cum. Individul ne-a pus la dispozitie o masa si cu scaune unde sa putem manca si nu a fost nicio suparare ca am venit cu mancarea de acasa. Mai de rusine, mai de sete, ne-am aprovizionat cu apa, suc, bere de la "Hangar". Asa se numeste terasa unde o doamna (probabil sotia) servea lumea cu diverse. Am dedus ca ei nu au pus taxa de intrare si singurul venit il reprezinta taxa de parcare si adaosul de la vanzare de produse. Nu aveau bucatarie insa toaleta era impecabila chiar daca era o toaleta "de tara".
Ca drept dovada ca ne-am simtit bine in acel loc a fost faptul ca am stat cel putin 3 ore.
Din pacate trebuia sa ne mai intoarcem si acasa insa intotdeauna nu ne intoarcem pe acelasi drum.
La orele 16.00 am plecat pe Valea Siriului. Am facut o halta la Baraj si apoi ne-am continuat drumul pe la Intorsura Buzaului - Zarnesti - Cheia - Ploiesti - Bucuresti. Am ajuns tocmai la orele 22.00. Va spun sincer ca efortul a meritat din plin si va recomand sa faceti un astfel de tur cand aveti la dispozitie doar "o zi de vacanta".
In dreapta aveti ocazia sa vizualizati fotografii din aceasta excursie.
Plecarea a avut loc din Bucuresti la orele 8.45 cu destinatie clara. Am avut noroc cu vremea care s-a aratat frumoasa inca de la primele ore ale diminetii.
Dupa aproape 3 ore cu mers cu masina, facandu-se doar o mica halta la o benzinarie, am ajuns in zona Vulcanilor Noroiosi cu intentia de a vizita Paclele Mari in prima transa si apoi celelalte obiective din zona.
Vulcanii noroioși sunt o rezervație botanică și geologică aflată pe raza comunelor Berca și Scorțoasa din județul Buzău. Fenomenul vulcanilor noroioși poate fi observat în două puncte separate, numite Pâclele Mari (coordonate 45°20'23"N, 26°42'33"E) și Pâclele Mici (coordonate 45°21'30"N, 26°42'46"E).
In preajma vulcanilor noroioși, solul este sulfuros și sărăturos, nepropice vegetației obișnuite. Totuși, anumite specii de plante special adaptate, cum ar fi Nitraria schoberi și Obione verrucifera găsesc aici un mediu de viață propice. (sursa: Wikipedia)
Vulcanii Noroioşi de la Buzău au fost remarcaţi pentru prima dată de francezul H. Cognard în anul 1867, cu ocazia unor prospecţiuni petroliere. Pe raza comunei învecinate cu Scorţoasa, Berca, în arealul vulcanilor, se întinde cea mai veche zonă de extracţie a petrolului din ţară. O menţiune despre exploatarea păcurii datează chiar din anul 1517. Rezervaţia naturală Vulcanii Noroioşi, declarată în 1924, a fost inclusă în registrul naţional şi european în anul 1995. (sursa: Evenimentul Zilei)
Ca sa putem vizita Paclele Mari a trebuit platita o taxa de 4 lei/adult si 2 lei/elev, student, copil. Nu asta era problema. Ci atitudinea celui care percepea taxa de intrare in momentul in care am intrebat cum se ajunge la Paclele Mici, care am inteles ca sunt mai spectaculoase si mai active decat primele. A avut o atitudine deranjanta si initial nu intelegeam de ce este asa individul. O sa aflati imediat.
Paclele Mari se numesc asa pentru ca sunt mai inalte dar se intind pe o suprafata mai mica si nu sunt asa active. Din cate am retinut, sunt doar cateva care "bolborosesc".
Dupa ce am vizitat zona, am intrat in restaurantul de peste drum pentru a ne folosi de toaleta. Noi avem un principiu si anume ca cea mai buna carte de vizita a unui local/restaurant/bodega este toaleta. Daca aceasta se prezinta curata si nu imbie cu mirosuri mai putin placute, atunci esti sigur ca si bucataria este ok si poti sa risti sa servesti masa in acel local. Daca nu, mai bine mananci slanina cu biscuiti, cum faceam pe crestele Fagarasului cand am ramas fara mancare. Asa ca, de aceea ne-am dus la toaleta, nu numai pentru a ne face nevoile ci pentru a vedea cum se prezinta situatia. Naspa. Ni s-a taiat pofta de mancare. Fetele nici nu au mai incercat toaleta deoarece mirosul "placut" le-a dat pe spate de la cativa metri de toaleta.
Am intrebat a doua oara pe "portar" despre cum se ajunge la Paclele Mici si cu chiu cu vai am inteles. Ce am retinut a fost faptul ca sa incercam sa ocolim o pensiune din zona si sa nu parcam acolo si sa mergem cu masina chiar foarte aproape de obiectiv.
Noi am fost ascultatori si intradevar am incercat sa nu parcam la pensiunea respectiva si sa ne continuam drumul pana aproape de Paclele Mici. Dar nu s-a putut, cel putin cu masina noastra care nu este de teren si nu are nici pachet de drumuri grele.
Ca atare, pana la urma am parcat la pensiune care de fapt nu era pensiune ci era mai mult un loc de relaxare unde sa poti bea ceva si chiar sa poti manca daca ti-ai adus de acasa.
Am platit parcarea 2 lei fara limita de timp si am urcat pe jos un deal pe o poteca facuta si intretinuta de niste intreprinzatori care nu ne-au cerut taxa de intrare ca ceilalti. In varful dealului respectiv am descoperit un peisaj impresionant si fantastic, unic, cel putin pentru mine. Paclele Mici se intind pe o suprafata mai mare si sunt mai dese si mai toate active. Chiar se simtea mirosul de gaz. Am stat destul cat sa fotografiem tot ce se putea fotografia.
Ne-am intors apoi la locul de parcare si cel care se ocupa de acel loc a dat dovada ca stie ce inseamna turismul si cum poti face ca turistii sa se simta foarte bine, in comparatie cu portareii de la Paclalele Mari care nu faceau decat sa ia bani si daca-i intrebai ceva mai bine faceai altceva. Am vazut in acel loc cum dintr-un rahat, pardon de expresie, se poate face bici daca stii cum. Individul ne-a pus la dispozitie o masa si cu scaune unde sa putem manca si nu a fost nicio suparare ca am venit cu mancarea de acasa. Mai de rusine, mai de sete, ne-am aprovizionat cu apa, suc, bere de la "Hangar". Asa se numeste terasa unde o doamna (probabil sotia) servea lumea cu diverse. Am dedus ca ei nu au pus taxa de intrare si singurul venit il reprezinta taxa de parcare si adaosul de la vanzare de produse. Nu aveau bucatarie insa toaleta era impecabila chiar daca era o toaleta "de tara".
Ca drept dovada ca ne-am simtit bine in acel loc a fost faptul ca am stat cel putin 3 ore.
Din pacate trebuia sa ne mai intoarcem si acasa insa intotdeauna nu ne intoarcem pe acelasi drum.
La orele 16.00 am plecat pe Valea Siriului. Am facut o halta la Baraj si apoi ne-am continuat drumul pe la Intorsura Buzaului - Zarnesti - Cheia - Ploiesti - Bucuresti. Am ajuns tocmai la orele 22.00. Va spun sincer ca efortul a meritat din plin si va recomand sa faceti un astfel de tur cand aveti la dispozitie doar "o zi de vacanta".
In dreapta aveti ocazia sa vizualizati fotografii din aceasta excursie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)