Am revenit cu peripetiile noastre dupa escapada auto pe Transalpina.
Asa cum am scris in episodul anterior, intr-o zi am reusit sa facem si Transalpina si Valea Lotrului precum si o parte din cea a Oltului, cu gandul de a gasi o camera intr-o perioada supraaglomerata. Speranta noastra era in particularii din Baile Olanesti dar degeaba.
Cu toate astea, ne-am gandit ca ar fi bine sa luam masa in statiune, noi fiind buni cunoscatori ai localurilor de acolo. Oricum puteam sa servim orice la foamea pe care o aveam si dupa experienta din Baia de Fier.
Intretimp ne agitam cu cazarea sunand prieteni care aveau cunostinte sau erau din zona. Am gasit o singura camera dar pentru ea trebuia sa facem cale intoarsa catre Brezoi. Pana la urma, ne-am zis ca asta e si trebuie sa suportam consecintele.
Dupa ce am mancat (se facuse deja orele 22.00) fetita mea a avut pofta de un porumb copt si ne-am oprit la un pusti care pregatea asa ceva. Din vorba in vorba cand a auzit ca nu am gasit cazare in statiune si ne pregateam sa ne intoarcem catre Brezoi i s-a facut mila de noi pustiului si imediat a sunat-o pe maica-sa pentru a ne primi intr-o camera. A fost norocul nostru. Si uite asa am ajuns sa-mi aduc aminte de vremurile bune cand mergeam pe la cabane supraaglomerate si dormeam inghesuiti. Pentru ca nu aveam cum sa dormim altfel tinand cont ca eram doua familii si cu un copil care nu aveau la dispozitie decat o camera nu prea mare.
A doua zi ne-am hotarat sa ne intoarcem catre casele noastre dar nu inainte de a vizita statiunea Baile Olanesti si un schit "descoperit" de noi acum cativa ani si anume Schitul Iezer.
Staţiunea Băile Olăneşti se află la 18 km NV de Rm.Vâlcea, reşedinţa judeţului Valcea. Este străbătută de valea râului Olăneşti deschisă înspre sud şi închisă înspre nord, ceea ce determină pătrunderea razelor solare toată ziua. Este aşezată la o altitudine de 450 m. Prima atestare documentară a localităţii Băile Olăneşti datează din 19 iulie 1527.
Apele minerale de la Olăneşti sunt menţionate prima dată într-un hrisov din 1760 şi sunt numite ape tămăduitoare, acestea aflându-se pe moşia clucerului Toma Olănescu care construieşte primele camere de băi. În privinţa denumirii localităţii Olăneşti, părerile sunt împărţite. Unele izvoare susţin că numele staţiunii provine de la cavalerii armatei austriece. Aceştia se numeau "olane", respectiv "ulani". Alţii sunt de părere că numele se datorează în mare parte boierilor locului, cum ar fi Toma Olănescu. Vestea efectului tămăduitor a fost întărită chiar de conducătorul Revoluţiei din 1821, Tudor Vladimirescu, care se retrăgea aici, pe moşia Olăneştilor împreună cu grupul său de boieri.
Schitul Iezer se afla pe teritoriul satului Cheia, orasul Olanesti, judetul Ramnicu Valcea. Asezamantul monahal de la Iezer sta in stransa legatura cu viata Sfantului Antonie de la Iezeru Valcea, care a sihastrit pe aceste meleaguri, intr-o pestera ascunsa. Schitul Iezer din Valcea este una dintre cele mai izolate sihastrii din nordul Olteniei, situata in muntele Cheia din judetul Valcea. Sfantul schimonah Antonie de la Iezeru, traitor in primele decenii ale secolului al XVIII-lea, o personalitate marcanta a vietii monahale din zona, a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in iunie 1992. Sfantul Cuvios Antonie de la Iezeru Valcea se praznuieste in fiecare an, la data de 23 noiembrie. Sfintele sale Moaste se afla pastrate, cu mare evlavie, in paraclisul cel nou al schitului - aflat in stanga bisericii, in corpul de chilii.
In apropierea actualului schit a existat un schit mai vechi din lemn, atestat documentar inca din anii 1495-1501, in vremea lui Radu cel Mare, care a acordat schitului unele venituri. Schitul actual a fost ctitorit de Mircea Ciobanul si de sotia sa, Doamna Chiajna, intre anii 1552-1553, lucrarile insa au fost terminate in anii 1567-1568, dupa moartea ctitorului. "Pe langa Iezer, se zice, ca au fost mine de aur exploatate de sasii din Ardeal. Traditia spune, ca insusi Mihai Voda - Viteazul si-a lasat la Iezer rezerva vistierei sale, mai inainte de a pleca in razboiul din Ardeal, si ca dupa ce a fost ucis pe Campia Turzii, manastirea a fost devastata de navalitori straini, care au omorat 300 de calugari ce locuiau pe atunci intr-insa si au luat cu ei comorile ascunse de Mihai, la Iezer." (Alexandru Odobescu)
Ajungand metoc al Episcopiei Ramnicului, Episcopul Ilarion, ajutat de schimonahul Antonie, a recladit schitul in anul 1714, dupa cum spune si inscriptia de pe peretele bisericii. Dupa refacerea schitului, aici s-a adapostit o mare obste monahala, cu peste trei sute de calugari. O parte din acestia traiau viata de obste in manastire, iar altii au luat calea sihastriei prin pesteri sau chilii retrase, venind doar duminica si in sarbatori sa asiste la slujbele savarsite in sfanta biserica din schit. Un rol important in refacerea Schitului Iezer l-a avut Sfantul Cuvios Antonie de la Iezer, care a donat toate economiile sale si a muncit pentru zidirea chiliilor. In drum spre schit exista un loc numit "Crucile Mosilor". Cand manastirea a fost pradata, cei peste 300 de calugari batrani au aparat Sfantul Lacas cu pretul vietii lor, sfarsiind ca adevarati martiri. Ei au fost decapitati, iar manastirea a fost daramata. Mosii martiri au fost descoperiti mai tarziu de satenii din Cheia, care i-au ingropat in trei gropi comune de la poalele stancilor. Satenii au gravat in stanca trei cruci pentru a insemna crestineste mormantul batranilor calugari. Pe sosea, in dreptul Crucilor Mosilor, astazi strajuieste Sfanta Troita ridicata prin grija maicutelor si a bunilor credinciosi. De-a lungul anilor, pe serpentinele soselei ce duce la Iezer au avut loc multe accidente in care oamenii si masini au cazut in prapastie: masinile s-au facut praf, dar oamenii au iesit intregi din masini, ca si cum Mosii de la Iezer, ce se odihnesc in rapa, au intins mainile lor pentru a proteja oamenii.
Am postat aceste randuri despre Schitul Iezer, avand ca sursa un site al crestinilor ortodoxi, cu speranta ca v-am trezit interesul pentru a face o excursie de o zi in zona. Va spun sincer ca merita. In dreapta aveti si niste fotografii din zona.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu