Trofeul Somesul - editia a I-a - 9-11 sep 2011

Clubul de turism montan “Someşul” Someş Odorhei, Sălaj, are deosebita onoare de a
vă invita la prima ediţie a concursului cu tematică eco-turistică montană organizat în arealul
Masivului Vlădeasa, TROFEUL „SOMEŞUL”.

Concursul are loc în perioada 9-11 septembrie 2011, în Parcul Natural Apuseni.

Probe de concurs:
1. Regularitate (durata 5-7 ore) + Proba teoretică – caracteristici bio-pedogeografice
ale zonei (bibliografie: Bleahu M., Bordea S. (1967), Munţii Apuseni, Bihor-
Vlădeasa Ed. Corint)
2. Alpinism (manşă, dificultate 5)
3. Orientare turistică - individual
4. Proba culturală- animaţie cu tematică montană
5. Proba slide-show
Programul concursului
Vineri :
15:00-22:00: primirea participanţilor şi înscrierea echipelor în concurs
22:00: Foc de tabără

Sâmbătă:
8:45 Şedinţă tehnică
9:00 START concurs cu proba drumeţie montană(include şi proba de alpinism)
16:30 Revenire în tabăra de bază
16:30-17:30 Servirea mesei asigurată de organizatori
17:45-19:00 Proba de orientare
19:30-21:00 Proba de cultural
21:00 Proba de slideshow
După încheierea probelor, program liber la foc de tabără în acordurile chitarelor
Duminică:
10:00 Festivitate de premiere şi defluirea participanţilor
Acces în zonă:
- Pentru cei cu maşina personală avem următoarele opţiuni:

•  Cluj –Napoca - Huedin – Călata – Mărgău – Scrind Frăsinet - Răchiţele, iar din centru este indicator spre Cascada Vălul Miresei ( 5 km), pe acel drum

parcurgeti 3 km, iar pe partea dreaptă a drumului, în cadrul unui complex de
pensiuni, vă aşteptăm în curtea Pensiunii ŞUŞMAN (ultima pensiune pe
partea dreaptă). Se poate intra cu maşina în curtea pensiunii, iar pentru mai
multe indicaţii, organizatorii vă vor sta la dispoziţie, indiferent de ora sosirii.

•  Oradea - Huedin

- Pentru cei care vor folosi mijloc de transport în comun până în Huedin
(microbus/tren) din Huedin vă sugerăm un microbus, care la tariful de 7
lei/persoană vă poate aduce până în Răchiţele centru, iar de acolo până în
tabără mai aveti de parcurs 3 km. La negociere, vă poate aduce până în tabăra
de bază. Aveţi aici contactul: Mircea 0745/561473

Menţiuni
 este tabără de corturi, însă se poate face cazarea şi la Pensiunea Şuşman,
cu condiţia să faceţi rezervare până la 1 septembrie 2011. Tarife: 35
lei/pers/noapte. Contact: 0788/ 93 86 96, 0264/ 277 845 - disponibil
dimineaţa şi seara . Pentru mai multe informaţii, vă invităm să vizualizaţi
pagina de facebook al evenimentului: Trofeul Someşul.
 există sursă de apă chiar lângă locul de campare, WC;
 echipamentul individual - obligatoriu - constă în: bocanci, pelerină, frontală
sau lanternă, fluier, pix;
 echipament de echipă – obligatoriu - constă în: cort, bidon de apă, busolă,
trusă medicală, aparat foto;
 organizatorii vă oferă posibilitatea de a imortaliza acest eveniment deosebit
prin achiziţionarea unui tricou creat special pentru acest eveniment. Pret: 30
lei/persoană. Pentru cei care doriţi să achiziţionaţi tricou, vă rugăm să
trimiteţi numele complet, mărimea (S-XXL), şi numărul de bucăţi dorite la
adresa onet.cristina@gmail.com până la 31 august 2011. Plata se face în
cadrul taberei de bază.
 organizatorii îşi rezervă dreptul de a modifica programul în funcţie de
condiţiile meteo;
 pentru proba de slide-show, vă rugăm să pregătiţi prezentările pe CD/DVD
 pentru buna desfăşurare a concursului, vă rugăm să ne confirmaţi
participarea dumneavoastră până la data de 5 septembrie 2011, la
următoarele numere de telefon sau pe adresa de email:
POP ALEXANDRU TUDOR : 0744/ 841 333
ONEŢ MARIA-CRISTINA: 0752/145 765
OPRIŞ SERGIU IONUŢ: 0754/ 535 287
Email: somesulsalaj@yahoo.com
popiku_tudy@yahoo.com
onet.cristina@gmail.com
Vă aşteptăm cu drag!

O zi de vacanta - Olanesti - Schitul Iezer - 14 aug 2011

Am revenit cu peripetiile noastre dupa escapada auto pe Transalpina.

Asa cum am scris in episodul anterior, intr-o zi am reusit sa facem si Transalpina si Valea Lotrului precum si o parte din cea a Oltului, cu gandul de a gasi o camera intr-o perioada supraaglomerata. Speranta noastra era in particularii din Baile Olanesti dar degeaba.

Cu toate astea, ne-am gandit ca ar fi bine sa luam masa in statiune, noi fiind buni cunoscatori ai localurilor de acolo. Oricum puteam sa servim orice la foamea pe care o aveam si dupa experienta din Baia de Fier.
Intretimp ne agitam cu cazarea sunand prieteni care aveau cunostinte sau erau din zona. Am gasit o singura camera dar pentru ea trebuia sa facem cale intoarsa catre Brezoi. Pana la urma, ne-am zis ca asta e si trebuie sa suportam consecintele.
Dupa ce am mancat (se facuse deja orele 22.00) fetita mea a avut pofta de un porumb copt si ne-am oprit la un pusti care pregatea asa ceva. Din vorba in vorba cand a auzit ca nu am gasit cazare in statiune si ne pregateam sa ne intoarcem catre Brezoi i s-a facut mila de noi pustiului si imediat a sunat-o pe maica-sa pentru a ne primi intr-o camera. A fost norocul nostru. Si uite asa am ajuns sa-mi aduc aminte de vremurile bune cand mergeam pe la cabane supraaglomerate si dormeam inghesuiti. Pentru ca nu aveam cum sa dormim altfel tinand cont ca eram doua familii si cu un copil care nu aveau la dispozitie decat o camera nu prea mare.

A doua zi ne-am hotarat sa ne intoarcem catre casele noastre dar nu inainte de a vizita statiunea Baile Olanesti si un schit "descoperit" de noi acum cativa ani si anume Schitul Iezer.

Staţiunea Băile Olăneşti se află la 18 km NV de Rm.Vâlcea, reşedinţa judeţului Valcea. Este străbătută de valea râului Olăneşti deschisă înspre sud şi închisă înspre nord, ceea ce determină pătrunderea razelor solare toată ziua. Este aşezată la o altitudine de 450 m. Prima atestare documentară a localităţii Băile Olăneşti datează din 19 iulie 1527.
Apele minerale de la Olăneşti sunt menţionate prima dată într-un hrisov din 1760 şi sunt numite ape tămăduitoare, acestea aflându-se pe moşia clucerului Toma Olănescu care construieşte primele camere de băi. În privinţa denumirii localităţii Olăneşti, părerile sunt împărţite. Unele izvoare susţin că numele staţiunii provine de la cavalerii armatei austriece. Aceştia se numeau "olane", respectiv "ulani". Alţii sunt de părere că numele se datorează în mare parte boierilor locului, cum ar fi Toma Olănescu. Vestea efectului tămăduitor a fost întărită chiar de conducătorul Revoluţiei din 1821, Tudor Vladimirescu, care se retrăgea aici, pe moşia Olăneştilor împreună cu grupul său de boieri.

Schitul Iezer se afla pe teritoriul satului Cheia, orasul Olanesti, judetul Ramnicu Valcea. Asezamantul monahal de la Iezer sta in stransa legatura cu viata Sfantului Antonie de la Iezeru Valcea, care a sihastrit pe aceste meleaguri, intr-o pestera ascunsa. Schitul Iezer din Valcea este una dintre cele mai izolate sihastrii din nordul Olteniei, situata in muntele Cheia din judetul Valcea. Sfantul schimonah Antonie de la Iezeru, traitor in primele decenii ale secolului al XVIII-lea, o personalitate marcanta a vietii monahale din zona, a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in iunie 1992. Sfantul Cuvios Antonie de la Iezeru Valcea se praznuieste in fiecare an, la data de 23 noiembrie. Sfintele sale Moaste se afla pastrate, cu mare evlavie, in paraclisul cel nou al schitului - aflat in stanga bisericii, in corpul de chilii.
In apropierea actualului schit a existat un schit mai vechi din lemn, atestat documentar inca din anii 1495-1501, in vremea lui Radu cel Mare, care a acordat schitului unele venituri. Schitul actual a fost ctitorit de Mircea Ciobanul si de sotia sa, Doamna Chiajna, intre anii 1552-1553, lucrarile insa au fost terminate in anii 1567-1568, dupa moartea ctitorului. "Pe langa Iezer, se zice, ca au fost mine de aur exploatate de sasii din Ardeal. Traditia spune, ca insusi Mihai Voda - Viteazul si-a lasat la Iezer rezerva vistierei sale, mai inainte de a pleca in razboiul din Ardeal, si ca dupa ce a fost ucis pe Campia Turzii, manastirea a fost devastata de navalitori straini, care au omorat 300 de calugari ce locuiau pe atunci intr-insa si au luat cu ei comorile ascunse de Mihai, la Iezer." (Alexandru Odobescu)
Ajungand metoc al Episcopiei Ramnicului, Episcopul Ilarion, ajutat de schimonahul Antonie, a recladit schitul in anul 1714, dupa cum spune si inscriptia de pe peretele bisericii. Dupa refacerea schitului, aici s-a adapostit o mare obste monahala, cu peste trei sute de calugari. O parte din acestia traiau viata de obste in manastire, iar altii au luat calea sihastriei prin pesteri sau chilii retrase, venind doar duminica si in sarbatori sa asiste la slujbele savarsite in sfanta biserica din schit. Un rol important in refacerea Schitului Iezer l-a avut Sfantul Cuvios Antonie de la Iezer, care a donat toate economiile sale si a muncit pentru zidirea chiliilor. In drum spre schit exista un loc numit "Crucile Mosilor". Cand manastirea a fost pradata, cei peste 300 de calugari batrani au aparat Sfantul Lacas cu pretul vietii lor, sfarsiind ca adevarati martiri. Ei au fost decapitati, iar manastirea a fost daramata. Mosii martiri au fost descoperiti mai tarziu de satenii din Cheia, care i-au ingropat in trei gropi comune de la poalele stancilor. Satenii au gravat in stanca trei cruci pentru a insemna crestineste mormantul batranilor calugari. Pe sosea, in dreptul Crucilor Mosilor, astazi strajuieste Sfanta Troita ridicata prin grija maicutelor si a bunilor credinciosi. De-a lungul anilor, pe serpentinele soselei ce duce la Iezer au avut loc multe accidente in care oamenii si masini au cazut in prapastie: masinile s-au facut praf, dar oamenii au iesit intregi din masini, ca si cum Mosii de la Iezer, ce se odihnesc in rapa, au intins mainile lor pentru a proteja oamenii.

Am postat aceste randuri despre Schitul Iezer, avand ca sursa un site al crestinilor ortodoxi, cu speranta ca v-am trezit interesul pentru a face o excursie de o zi in zona. Va spun sincer ca merita. In dreapta aveti si niste fotografii din zona.

O zi de vacanta - Transalpina - 13 aug 2011

Prin prezenta, incercam sa va tinem la curent cu ceea ce ati putea face intr-o zi de vara daca dispuneti, bineinteles, de un autoturism.

Dupa escapada din urma cu 2 saptamani, de la Vulcanii Noroiosi, in data de 13 aug ne-am hotarat sa intreprindem una noua de mai multe zile (vreo 4 ne-am propus).
Initial ne hotarasem pentru zona Bailor Herculane dar nu stiu cum am facut de ne-am razgandit si am ales nordul Olteniei avand ca obiectiv vizitarea anumitor manastiri (Bistrita, Hurezu, Polovragi), a Pesterii Muierii si a Pesteriii Polovragi precum si o incursiunea pe asa numita Transalpina, soseaua ce leaga nordul Olteniei de centrul tarii traversand muntii Parang.
Insa se pare ca nu a fost o alegere buna nu din punct de vedere al zonei ci din punct de vedere al intervalului de timp. 13 august (poate zi cu ghinion) era prima zi de miniconcediu pentru toti romanii tinand cont ca pe 15 era liber, fiind ziua Sfintei Marii.

In orice caz, pe la orele 8.30 am plecat de acasa pe urmatorul traseu auto: Bucuresti - Autostrada A1 - Pitesti - Dealu Negru (nu ne-am oprit sa mancam mici pentru ca era destul de devreme) - Rm. Valcea - Horezu - Baia de Fier. Cred ca se facuse orele 13.00 cand am poposit la o pensiune din ultima localitate mentionata, pensiune recomandata de niste prieteni atat pentru cazare cat si pentru masa. Din pacate cu cazarea am avut ghinion pentru ca toata pensiunea era ocupata din cauza unui eveniment special: taiere de mot. Insa eram rupti de foame si am zis ca macar sa mancam daca nu reusim sa ne cazam. O alegere nu tocmai buna. Aveau la masa ciorba de perisoare, de pui si supa cu galuste iar la felul doi ardei umpluti si tocanita de vita. Toti ne-am imaginat ca ciorbele sunt ca la toate restaurantele din tara, cu ceva legume prin ele, mai colorate si mai gustoase. Teapa. Ciorba de perisoare era albicioasa si dadea senzatia ca e supa si nu ciorba, iar perisoarele fade si foarte mici. Intradevar, cantitativ era mult. Ardeii erau umpluti doar cu carne si orez, fara nicio alta leguma prin ei si erau asortati cu varza calita (ca la sarmale). In concluzie, toata mancarea a fost pe langa gusturile noastre si asta nu pentru ca era o mancare proasta sau stricata ci pentru ca asa erau retetele la acea pensiune. Dupa ce am mancat (ca totusi am mancat la foamea pe care o aveam) ne-am interesat daca gaseam cazare pe la alte pensiuni. Nicio sansa. Toate erau ocupate. Chiar ne spuneau ca nici in statiunea Ranca nu o sa gasim.

Cu toate acestea, am pornit la drum spre statiunea amintita cu o mica halta si ocolis la Pesterea Muierii. Am avut intentia sa o vizitam dar pentru ca deja se facusera aproape orele 16.00 si era ultimul grup care putea vizita pesterea si cum era foarte aglomerat (ca niciodata) am renuntat la idee. Bineinteles ca ne mai opream pe la cate o pensiune sa intrebam de cazare. Nimic.
Am ajuns si in statiunea Ranca unde si pe acolo era foarte aglomerat dar se si construia la nebunie pensiuni si hoteluri. Nu mai mentionez faptul ca erau foarte multe masini pe drumul spre statiune. Nu am mai zabovit si am mers mai departe pe drumul proaspat asfaltat catre varful muntelui.

Intrasem pe acea sosea Transalpina. Iata cateva date preluate de pe www.transalpina.biz:

Transalpina este cel mai inalt drum rutier din Romania si chiar din intregul lant al Muntilor Carpati, atat din Romania cat si din afara ei, atingand altitudinea maxima   in Pasul Urdele 2145 m.  Soseaua  traverseaza Muntii  Parang de la N la S fiind paralela cu Valea Oltului si Valea Jiului aflandu-se intre acestea. Desi este mai inalta mai veche si mai frumoasa decat Transfagarasanul, este mai putin cunoscuta pentru  ca , Transalpina, cu toate ca este catalogat  drum national, DN 67c (partial), nu a fost pana  in 2009 niciodata asfaltata.    Transalpina a fost construita de armatele romane in drumul lor spre Sarmisegetusa, pavata cu piatra de Regele Carol al II-lea dupa 1930 si reablitata de nemti in al II-lea razboi mondial dupa care a a fost uitata.Faptul ca a fost uitata si a devenit  un drum greu de parcurs a  ajutat Transalpina sa-si pastreze neatinsa salbaticia si farmecul aparte pe care putine locuri din tara il mai au. Este printre putinele drumuri din tara pe care se poata ajunge cu masina pana la.....nori si chiar deasupra lor. Ceea ce s-a intamplat si cu noi. Am atins norii. Imi aduc aminte ca acum 15 ani (daca nu ma insel) am strabatut muntii Parang cu rucsacul in spate si am ajuns si pe acest drum dar atunci nu mi s-a parut spectaculos ca acum pentru ca eu veneam de pe creste. Cum de data aceasta am venit din jos, senzatia a fost alta. Pot spune ca Transalpina este mai mirifica, mai spectaculoasa si mai senzationala decat Transfagarasanul. Poate imaginile ce se deruleaza in partea dreapta a site-ului va vor convinge acest lucru.

De la Obarsia Lotrului am facut dreapta spre Voineasa unde nici acolo neam de cazare. Am continuat drumul spre Brezoi si am intrat pe Valea Oltului avand in fata doua variante: ori acasa ori sa incercam in Baile Olanesti cu speranta ca gasim cazare la particulari. Am ales a doua varianta si iata-ne la orele 20.30 (dupa 12 ore de colindat cu pauzele de rigoare) in statiunea de suflet a noastra, Baile Olanesti.
Despre ce s-a intamplat acolo face obiectul unui alt reportaj pe care vi-l prezint cat de curand.

Trebuie sa retineti ca daca sunteti comozi (pantofari, cum numeam noi pe vremuri pe cei care faceau excursii cu masina) si vreti sa vedeti ceva frumos, spectaculos, fara prea mare efort fizic faceti o excursie pe Transalpina ca merita. Si daca sunteti din Bucuresti si nu va agitati dupa cazare, in mod sigur va ajunge o zi pentru o astfel de excursie.

Trofeul Cheilor - editia a II-a - 18-22 august 2011

Aniversare 20 ani de “Montan Stil” – Editia II Trofeul Cheilor 18-21 aug

PROGRAM PENTRU STILIŞTI
Joi -18.08.2011
- 13 – 21 Primirea participanţilor
- 21 – 24 Şezătoare cu şi despre povestiri incendiare din munte
Vineri -19.08.2011
- 0 – 2 Teatru scurt “WC ideal”
- 2 – 4 Răsturnare din tolba amintirilor cu Montan Stil
- 4 – 5 Înviorare
- 5 – 8 Un mic somn fără să fie prins
- 8 – 9 Cafeaua de dimineaţă
- 9 – 12 Organizatorii se ceartă pentru nepregătire
Plajă pentru cei care nu vor fi fotografiaţi
Joc: Bilpoc
Joc:Pietrarul
- 12 – 14 Primirea participanţilor
Masa de dimineaţă
Servirea ceaiului tare
- 14 – 18 Primele trei etape în căutarea comorii Frasinionului
1. Florarul
2. Frunzarul
3. Lemnarul
- 18 – 19 Prânzul
Supliment de muzică bună
Primirea participanţilor
Volei pe pietre
- 20 – 22 Jocurile focului
1. Supravieţuitorul
2. Labirintul fierbinte
3. Torţarul
- 22 – 23 Şedinţă tehnică la foc
- 23 – 24 Deschiderea oficială a jocurilor Frasionului
Aprinderea torţei Remember Stil
Sâmbătă -20.08.2011
- 0 – 2 Alpinism viteză nocturn băiat+fată
Alpinism sincron
- 2 – 4 Istoria Montan Stil
Compediu musical Montan Stil – recital Gabi Dimancea
- 4 – 5 Cafeaua de dimineaţă
- 5 – 9 Un mic somn fără să fie prins
- 9 – 10 Cina de aseară
- 10 – 16 Traseu neregulat pe Vf. Căpitanul, imagini de panorama cu Bucegii, Piatra Craiului si Iezer-Papusa
Următoarele trei etape în căutarea comorii Frasinionului
4. Regele cascadelor
5. Vânătorul
6. Ecoul
Concursul copiilor “Jabasaab”
1. Suliţa Jaba
2. Rolo Jaba
3. Bilob Jaba
4. Plasti Jaba
5. Oul Jaba
- 16 – 18 Orientare inteligentă
- 18 – 19 Ultima etapă în căutarea Frasionului
- 19 – 20.30 Prânzul
- 20.30 – 24 Sărbătoarea Stilului şi live party guitare la Trofeul Cheilor pe terasa cabanei
Duminică -21.08.2011
- 24 – 3 Istoria Cluburilor de turism
Compediu musical Montan Stil – recital Gabi Dimancea
- 3 – 4 Cafeaua de dimineaţă
- 4 – 9 Somn la discreţie
- 9 – 10.30 Înviorarea
- 10.30 – 14 Festivitatea de închidere a jocurilor Frasionului parte
integrantă a Trofeului Cheilor
Trimiterea Trofeului Cheilor către cineva
Câteva lacrimi şi pupici pentru că ne-am bucurat împreună
Cazarea, traseu şi multe alte întrebări despre tabără – RADU ( Mike) 0728828524, 0248544582( la cabana frasin)
Trofeu, jocuri şi râsul – GABI 0762624447, 0749164513, 0732597094 – după
ora 21
Cum ajungeţi acolo…E, na parcă nu ştiţi unde e Branul…Puţin pe la Piteşti,
Câmpulung şi apoi spre Bran pînă la Dragoslavele sau puţin pe la Braşov,
către Piteşti, după Bran….pîna la Dragoslavele….pe hartă…Veniţi cu trenul,
păi găsiţi maşină, dar la ore potrivite ori din Braşov, ori din
Câmpulung….Succes!
Dacă plouă am cumpărat 40 de pachete de cărţi de joc şi 80 de cutii cu table şi
şah!

Sursa: www.cabanafrasin.ro

O zi de vacanta - Vulcanii Noroiosi - 31 iul 2011

Staff-ul asociatiei impreuna cu niste simpatizanti au facut duminica, 31 iul 2011, o excursie la Vulcanii Noroiosi si pe valea Siriului cu intoarcere pe Valea Teleajenului.

Plecarea a avut loc din Bucuresti la orele 8.45 cu destinatie clara. Am avut noroc cu vremea care s-a aratat frumoasa inca de la primele ore ale diminetii.

Dupa aproape 3 ore cu mers cu masina, facandu-se doar o mica halta la o benzinarie, am ajuns in zona Vulcanilor Noroiosi cu intentia de a vizita Paclele Mari in prima transa si apoi celelalte obiective din zona.

Vulcanii noroioși sunt o rezervație botanică și geologică aflată pe raza comunelor Berca și Scorțoasa din județul Buzău. Fenomenul vulcanilor noroioși poate fi observat în două puncte separate, numite Pâclele Mari (coordonate 45°20'23"N, 26°42'33"E) și Pâclele Mici (coordonate 45°21'30"N, 26°42'46"E).
In preajma vulcanilor noroioși, solul este sulfuros și sărăturos, nepropice vegetației obișnuite. Totuși, anumite specii de plante special adaptate, cum ar fi Nitraria schoberi și Obione verrucifera găsesc aici un mediu de viață propice. (sursa: Wikipedia)
Vulcanii Noroioşi de la Buzău au fost remarcaţi pentru prima dată de francezul H. Cognard în anul 1867, cu ocazia unor prospecţiuni petroliere. Pe raza comunei învecinate cu Scorţoasa, Berca, în arealul vulcanilor, se întinde cea mai veche zonă de extracţie a petrolului din ţară. O menţiune despre exploatarea păcurii datează chiar din anul 1517. Rezervaţia naturală Vulcanii Noroioşi, declarată în 1924, a fost inclusă în registrul naţional şi european în anul 1995. (sursa: Evenimentul Zilei)


Ca sa putem vizita Paclele Mari a trebuit platita o taxa de 4 lei/adult si 2 lei/elev, student, copil. Nu asta era problema. Ci atitudinea celui care percepea taxa de intrare in momentul in care am intrebat cum se ajunge la Paclele Mici, care am inteles ca sunt mai spectaculoase si mai active decat primele. A avut o atitudine deranjanta si initial nu intelegeam de ce este asa individul. O sa aflati imediat.


Paclele Mari se numesc asa pentru ca sunt mai inalte dar se intind pe o suprafata mai mica si nu sunt asa active. Din cate am retinut, sunt doar cateva care "bolborosesc".


Dupa ce am vizitat zona, am intrat in restaurantul de peste drum pentru a ne folosi de toaleta. Noi avem un principiu si anume ca cea mai buna carte de vizita a unui local/restaurant/bodega este toaleta. Daca aceasta se prezinta curata si nu imbie cu mirosuri mai putin placute, atunci esti sigur ca si bucataria este ok si poti sa risti sa servesti masa in acel local. Daca nu, mai bine mananci slanina cu biscuiti, cum faceam pe crestele Fagarasului cand am ramas fara mancare. Asa ca, de aceea ne-am dus la toaleta, nu numai pentru a ne face nevoile ci pentru a vedea cum se prezinta situatia. Naspa. Ni s-a taiat pofta de mancare. Fetele nici nu au mai incercat toaleta deoarece mirosul "placut" le-a dat pe spate de la cativa metri de toaleta.


Am intrebat a doua oara pe "portar" despre cum se ajunge la Paclele Mici si cu chiu cu vai am inteles. Ce am retinut a fost faptul ca sa incercam sa ocolim o pensiune din zona si sa nu parcam acolo si sa mergem cu masina chiar foarte aproape de obiectiv.

Noi am fost ascultatori si intradevar am incercat sa nu parcam la pensiunea respectiva si sa ne continuam drumul pana aproape de Paclele Mici. Dar nu s-a putut, cel putin cu masina noastra care nu este de teren si nu are nici pachet de drumuri grele.
Ca atare, pana la urma am parcat la pensiune care de fapt nu era pensiune ci era mai mult un loc de relaxare unde sa poti bea ceva si chiar sa poti manca daca ti-ai adus de acasa.
Am platit parcarea 2 lei fara limita de timp si am urcat pe jos un deal pe o poteca facuta si intretinuta de niste intreprinzatori care nu ne-au cerut taxa de intrare ca ceilalti. In varful dealului respectiv am descoperit un peisaj impresionant si fantastic, unic, cel putin pentru mine. Paclele Mici se intind pe o suprafata mai mare si sunt mai dese si mai toate active. Chiar se simtea mirosul de gaz. Am stat destul cat sa fotografiem tot ce se putea fotografia.

Ne-am intors apoi la locul de parcare si cel care se ocupa de acel loc a dat dovada ca stie ce inseamna turismul si cum poti face ca turistii sa se simta foarte bine, in comparatie cu portareii de la Paclalele Mari care nu faceau decat sa ia bani si daca-i intrebai ceva mai bine faceai altceva. Am vazut in acel loc cum dintr-un rahat, pardon de expresie, se poate face bici daca stii cum. Individul ne-a pus la dispozitie o masa si cu scaune unde sa putem manca si nu a fost nicio suparare ca am venit cu mancarea de acasa. Mai de rusine, mai de sete, ne-am aprovizionat cu apa, suc, bere de la "Hangar". Asa se numeste terasa unde o doamna (probabil sotia) servea lumea cu diverse. Am dedus ca ei nu au pus taxa de intrare si singurul venit il reprezinta taxa de parcare si adaosul de la vanzare de produse. Nu aveau bucatarie insa toaleta era impecabila chiar daca era o toaleta "de tara".
Ca drept dovada ca ne-am simtit bine in acel loc a fost faptul ca am stat cel putin 3 ore.
Din pacate trebuia sa ne mai intoarcem si acasa insa intotdeauna nu ne intoarcem pe acelasi drum.


La orele 16.00 am plecat pe Valea Siriului. Am facut o halta la Baraj si apoi ne-am continuat drumul pe la Intorsura Buzaului - Zarnesti - Cheia - Ploiesti - Bucuresti. Am ajuns tocmai la orele 22.00. Va spun sincer ca efortul a meritat din plin si va recomand sa faceti un astfel de tur cand aveti la dispozitie doar "o zi de vacanta".


In dreapta aveti ocazia sa vizualizati fotografii din aceasta excursie.

"O zi pentru un zambet de copil" la a III-a editie

Duminica, 05 iunie 2011, dupa o pauza de 3 ani, asociatia Dora d'Istria revine in forta cu o actiune din programul social "Pomana Mironositelor", actiune organizata sub egida "O zi pentru un zambet de copil".

Prin urmare, dupa cateva zile de pregatiri intense si agitatie, am reusit ca la orele 8.00 dimineata sa ne strangem in fata Centrului de Asistenta "Pinochio" din sectorul 1. Dupa ce ne-am numarat si asigurat ca suntem toti, am plecat la drum catre Barajul Vidraru.
La km.49 de pe Autostrada A1 am luat o pauza unde cei 28 de copii si cei doi asistenti, impreuna cu noi, membrii asociatiei care eram implicati in actiune, au servit micul dejun si li s-au dat fructe gratie bunavointei unor persoane deosebite care ne-au sprijinit material pentru asa ceva.

Dupa pauza, am plecat mai departe, in coloana, pana la Manastirea Curtea de Arges. Acolo am prins o parte din slujba, care avea loc in curtea Manastirii, fiind prezente si niste fete bisericesti mai deosebite (un episcop cu tot alaiul).
Am vizitat manastirea, ghid fiind Cristi, ne-am rugat si i-am multumit lui D-zeu pentru ca ne-a ajutat sa ajungem in astfel de momente.

Dupa vizitare, ne-am continuat drumul catre obiectivul principal al actiunii si anume Barajul Vidraru.
Autocarul, condus de Dragos, si-a continuat drumul, noi organizatorii oprindu-ne aproape de baza muntelui unde se afla Cetatea Poienari pentru pregatirea picnicului. Vazand un nor negru venind dinspre est, am stat in stand-by o perioada cu teama de a incepe ploaia si a nu putea face picnicul. Deja ne gandeam la planul B.
Pana la urma, inevitabilul s-a produs: a inceput o ploaie serioasa ceea ce a facut sa strangem in regim de urgenta toate catrafusele si sa ne baricadam in masini.
Intretimp sosise si autocarul de la baraj si am hotarat sa facem cale intoarsa spre Curtea de Arges.

Norocul ne-a suras pana la urma deoarece Dragos a avut inspiratia sa aleaga o poienita aproape de o pensiune la cativa km de Poienari. Norul ne-a urmarit si acolo insa un membru de marca al asociatiei a avut inspiratia sa mergem la pensiunea respectiva, numita "Trei Ponei", si sa-i intrebam pe responsabili daca ne inchiriaza o sala de mese pentru actiunea noastra. Oamenii au fost super OK pentru ca nu au stat pe ganduri chiar daca le-am spus ca suntem cu copii de la un centru special si ne-au lasat sa pregatim "picnicul" la ei.

Asa ca pana la urma am reusit sa ducem pana la bun sfarsit actiunea. In sensul ca am putut sa le oferim copiilor clipe de fericire care le-au adus zambetul pe buze si noua satisfactia reusitei unei actiuni.
Dupa ce am servit masa, inclusiv cu desert, ne-am facut siesta, am mai povestit, unii dintre noi s-au jucat cu copiii.

A venit si clipa despartirii, din pacate. Copiii au fost foarte incantati de surprizele oferite si ne-au multumit tuturor pentru acestea. Unii chiar au dorit sa faca poze cu noi, ne-au dat adrese de mail unde sa le trimitem.
Totul a fost foarte bine si asta ne bucura si pe noi, organizatorii, membrii Asociatiei Dora d'Istria.

Va dati seama ca totusi nu puteam realiza aceasta actiune fara sprijinul material acordat de sponsorul principal al actiunii, grupul de firme de audit, contabilitate, consultanta si administrare imobile BD AUDIT GROUP, fara sustinerea continua a asociatiei realizata de sponsorul oficial ESROM SRL, fara sprijinul material realizat de Ancuta, Marian (care ne-a facut rost de fructe si oua Kinder), Marius - fotograf profesionist si Cristi - expert contabil, Liliana si Sorin si fara sprijinul celor care au directionat 2% din impozitul pe venit 2009 catre asociatia noastra, nu putini la numar.

Nu trebuie sa-i uitam pe membrii asociatiei care s-au implicat direct in realizarea actiunii: Teodora, Antonia (cel mai mic membru al asociatiei), Oana, Liliana alias Mosica, Cristi - Ghidul, Ionela, Liliana si Gabi si carora le multumim in mod special pentru implicarea lor.

Speram ca in continuare sa mai intreprindem astfel de actiuni cu ajutorul oamenilor deosebiti printre care se numara si cei mentionati mai sus.

ESROM S.R.L. - SPONSOR OFICIAL AL ASOCIATIEI DORA D'ISTRIA

Societatea ESROM S.R.L. - Distribuitor autorizat al anvelopelor Michelin - a devenit sponsorul oficial al asociatiei in urma sustinerii financiare din ultima perioada.

Societatea este unul dintre cei mai importanti distribuitori de anvelope Michelin, avand sediu in zona Baneasa din Bucuresti.

Printre clientii sai se numara firme renumite din Romania precum si multinationale. Ofera servicii de vulcanizare de calitate precum si seriozitate si promptitudine la distributia de anvelope.