Prin prezenta, incercam sa va tinem la curent cu ceea ce ati putea face intr-o zi de vara daca dispuneti, bineinteles, de un autoturism.
Dupa escapada din urma cu 2 saptamani, de la Vulcanii Noroiosi, in data de 13 aug ne-am hotarat sa intreprindem una noua de mai multe zile (vreo 4 ne-am propus).
Initial ne hotarasem pentru zona Bailor Herculane dar nu stiu cum am facut de ne-am razgandit si am ales nordul Olteniei avand ca obiectiv vizitarea anumitor manastiri (Bistrita, Hurezu, Polovragi), a Pesterii Muierii si a Pesteriii Polovragi precum si o incursiunea pe asa numita Transalpina, soseaua ce leaga nordul Olteniei de centrul tarii traversand muntii Parang.
Insa se pare ca nu a fost o alegere buna nu din punct de vedere al zonei ci din punct de vedere al intervalului de timp. 13 august (poate zi cu ghinion) era prima zi de miniconcediu pentru toti romanii tinand cont ca pe 15 era liber, fiind ziua Sfintei Marii.
In orice caz, pe la orele 8.30 am plecat de acasa pe urmatorul traseu auto: Bucuresti - Autostrada A1 - Pitesti - Dealu Negru (nu ne-am oprit sa mancam mici pentru ca era destul de devreme) - Rm. Valcea - Horezu - Baia de Fier. Cred ca se facuse orele 13.00 cand am poposit la o pensiune din ultima localitate mentionata, pensiune recomandata de niste prieteni atat pentru cazare cat si pentru masa. Din pacate cu cazarea am avut ghinion pentru ca toata pensiunea era ocupata din cauza unui eveniment special: taiere de mot. Insa eram rupti de foame si am zis ca macar sa mancam daca nu reusim sa ne cazam. O alegere nu tocmai buna. Aveau la masa ciorba de perisoare, de pui si supa cu galuste iar la felul doi ardei umpluti si tocanita de vita. Toti ne-am imaginat ca ciorbele sunt ca la toate restaurantele din tara, cu ceva legume prin ele, mai colorate si mai gustoase. Teapa. Ciorba de perisoare era albicioasa si dadea senzatia ca e supa si nu ciorba, iar perisoarele fade si foarte mici. Intradevar, cantitativ era mult. Ardeii erau umpluti doar cu carne si orez, fara nicio alta leguma prin ei si erau asortati cu varza calita (ca la sarmale). In concluzie, toata mancarea a fost pe langa gusturile noastre si asta nu pentru ca era o mancare proasta sau stricata ci pentru ca asa erau retetele la acea pensiune. Dupa ce am mancat (ca totusi am mancat la foamea pe care o aveam) ne-am interesat daca gaseam cazare pe la alte pensiuni. Nicio sansa. Toate erau ocupate. Chiar ne spuneau ca nici in statiunea Ranca nu o sa gasim.
Cu toate acestea, am pornit la drum spre statiunea amintita cu o mica halta si ocolis la Pesterea Muierii. Am avut intentia sa o vizitam dar pentru ca deja se facusera aproape orele 16.00 si era ultimul grup care putea vizita pesterea si cum era foarte aglomerat (ca niciodata) am renuntat la idee. Bineinteles ca ne mai opream pe la cate o pensiune sa intrebam de cazare. Nimic.
Am ajuns si in statiunea Ranca unde si pe acolo era foarte aglomerat dar se si construia la nebunie pensiuni si hoteluri. Nu mai mentionez faptul ca erau foarte multe masini pe drumul spre statiune. Nu am mai zabovit si am mers mai departe pe drumul proaspat asfaltat catre varful muntelui.
Intrasem pe acea sosea Transalpina. Iata cateva date preluate de pe www.transalpina.biz:
Transalpina este cel mai inalt drum rutier din Romania si chiar din intregul lant al Muntilor Carpati, atat din Romania cat si din afara ei, atingand altitudinea maxima in Pasul Urdele 2145 m. Soseaua traverseaza Muntii Parang de la N la S fiind paralela cu Valea Oltului si Valea Jiului aflandu-se intre acestea. Desi este mai inalta mai veche si mai frumoasa decat Transfagarasanul, este mai putin cunoscuta pentru ca , Transalpina, cu toate ca este catalogat drum national, DN 67c (partial), nu a fost pana in 2009 niciodata asfaltata. Transalpina a fost construita de armatele romane in drumul lor spre Sarmisegetusa, pavata cu piatra de Regele Carol al II-lea dupa 1930 si reablitata de nemti in al II-lea razboi mondial dupa care a a fost uitata.Faptul ca a fost uitata si a devenit un drum greu de parcurs a ajutat Transalpina sa-si pastreze neatinsa salbaticia si farmecul aparte pe care putine locuri din tara il mai au. Este printre putinele drumuri din tara pe care se poata ajunge cu masina pana la.....nori si chiar deasupra lor. Ceea ce s-a intamplat si cu noi. Am atins norii. Imi aduc aminte ca acum 15 ani (daca nu ma insel) am strabatut muntii Parang cu rucsacul in spate si am ajuns si pe acest drum dar atunci nu mi s-a parut spectaculos ca acum pentru ca eu veneam de pe creste. Cum de data aceasta am venit din jos, senzatia a fost alta. Pot spune ca Transalpina este mai mirifica, mai spectaculoasa si mai senzationala decat Transfagarasanul. Poate imaginile ce se deruleaza in partea dreapta a site-ului va vor convinge acest lucru.
De la Obarsia Lotrului am facut dreapta spre Voineasa unde nici acolo neam de cazare. Am continuat drumul spre Brezoi si am intrat pe Valea Oltului avand in fata doua variante: ori acasa ori sa incercam in Baile Olanesti cu speranta ca gasim cazare la particulari. Am ales a doua varianta si iata-ne la orele 20.30 (dupa 12 ore de colindat cu pauzele de rigoare) in statiunea de suflet a noastra, Baile Olanesti.
Despre ce s-a intamplat acolo face obiectul unui alt reportaj pe care vi-l prezint cat de curand.
Trebuie sa retineti ca daca sunteti comozi (pantofari, cum numeam noi pe vremuri pe cei care faceau excursii cu masina) si vreti sa vedeti ceva frumos, spectaculos, fara prea mare efort fizic faceti o excursie pe Transalpina ca merita. Si daca sunteti din Bucuresti si nu va agitati dupa cazare, in mod sigur va ajunge o zi pentru o astfel de excursie.
vineri, 19 august 2011
miercuri, 10 august 2011
Trofeul Cheilor - editia a II-a - 18-22 august 2011
Aniversare 20 ani de “Montan Stil” – Editia II Trofeul Cheilor 18-21 aug
PROGRAM PENTRU STILIŞTIJoi -18.08.2011
- 13 – 21 Primirea participanţilor
- 21 – 24 Şezătoare cu şi despre povestiri incendiare din munte
Vineri -19.08.2011
- 0 – 2 Teatru scurt “WC ideal”
- 2 – 4 Răsturnare din tolba amintirilor cu Montan Stil
- 4 – 5 Înviorare
- 5 – 8 Un mic somn fără să fie prins
- 8 – 9 Cafeaua de dimineaţă
- 9 – 12 Organizatorii se ceartă pentru nepregătire
Plajă pentru cei care nu vor fi fotografiaţi
Joc: Bilpoc
Joc:Pietrarul
- 12 – 14 Primirea participanţilor
Masa de dimineaţă
Servirea ceaiului tare
- 14 – 18 Primele trei etape în căutarea comorii Frasinionului
1. Florarul
2. Frunzarul
3. Lemnarul
- 18 – 19 Prânzul
Supliment de muzică bună
Primirea participanţilor
Volei pe pietre
- 20 – 22 Jocurile focului
1. Supravieţuitorul
2. Labirintul fierbinte
3. Torţarul
- 22 – 23 Şedinţă tehnică la foc
- 23 – 24 Deschiderea oficială a jocurilor Frasionului
Aprinderea torţei Remember Stil
Sâmbătă -20.08.2011
- 0 – 2 Alpinism viteză nocturn băiat+fată
Alpinism sincron
- 2 – 4 Istoria Montan Stil
Compediu musical Montan Stil – recital Gabi Dimancea
- 4 – 5 Cafeaua de dimineaţă
- 5 – 9 Un mic somn fără să fie prins
- 9 – 10 Cina de aseară
- 10 – 16 Traseu neregulat pe Vf. Căpitanul, imagini de panorama cu Bucegii, Piatra Craiului si Iezer-Papusa
Următoarele trei etape în căutarea comorii Frasinionului
4. Regele cascadelor
5. Vânătorul
6. Ecoul
Concursul copiilor “Jabasaab”
1. Suliţa Jaba
2. Rolo Jaba
3. Bilob Jaba
4. Plasti Jaba
5. Oul Jaba
- 16 – 18 Orientare inteligentă
- 18 – 19 Ultima etapă în căutarea Frasionului
- 19 – 20.30 Prânzul
- 20.30 – 24 Sărbătoarea Stilului şi live party guitare la Trofeul Cheilor pe terasa cabanei
Duminică -21.08.2011
- 24 – 3 Istoria Cluburilor de turism
Compediu musical Montan Stil – recital Gabi Dimancea
- 3 – 4 Cafeaua de dimineaţă
- 4 – 9 Somn la discreţie
- 9 – 10.30 Înviorarea
- 10.30 – 14 Festivitatea de închidere a jocurilor Frasionului parte
integrantă a Trofeului Cheilor
Trimiterea Trofeului Cheilor către cineva
Câteva lacrimi şi pupici pentru că ne-am bucurat împreună
Cazarea, traseu şi multe alte întrebări despre tabără – RADU ( Mike) 0728828524, 0248544582( la cabana frasin)
Trofeu, jocuri şi râsul – GABI 0762624447, 0749164513, 0732597094 – după
ora 21
Cum ajungeţi acolo…E, na parcă nu ştiţi unde e Branul…Puţin pe la Piteşti,
Câmpulung şi apoi spre Bran pînă la Dragoslavele sau puţin pe la Braşov,
către Piteşti, după Bran….pîna la Dragoslavele….pe hartă…Veniţi cu trenul,
păi găsiţi maşină, dar la ore potrivite ori din Braşov, ori din
Câmpulung….Succes!
Dacă plouă am cumpărat 40 de pachete de cărţi de joc şi 80 de cutii cu table şi
şah!
Sursa: www.cabanafrasin.ro
marți, 9 august 2011
O zi de vacanta - Vulcanii Noroiosi - 31 iul 2011
Staff-ul asociatiei impreuna cu niste simpatizanti au facut duminica, 31 iul 2011, o excursie la Vulcanii Noroiosi si pe valea Siriului cu intoarcere pe Valea Teleajenului.
Plecarea a avut loc din Bucuresti la orele 8.45 cu destinatie clara. Am avut noroc cu vremea care s-a aratat frumoasa inca de la primele ore ale diminetii.
Dupa aproape 3 ore cu mers cu masina, facandu-se doar o mica halta la o benzinarie, am ajuns in zona Vulcanilor Noroiosi cu intentia de a vizita Paclele Mari in prima transa si apoi celelalte obiective din zona.
Vulcanii noroioși sunt o rezervație botanică și geologică aflată pe raza comunelor Berca și Scorțoasa din județul Buzău. Fenomenul vulcanilor noroioși poate fi observat în două puncte separate, numite Pâclele Mari (coordonate 45°20'23"N, 26°42'33"E) și Pâclele Mici (coordonate 45°21'30"N, 26°42'46"E).
In preajma vulcanilor noroioși, solul este sulfuros și sărăturos, nepropice vegetației obișnuite. Totuși, anumite specii de plante special adaptate, cum ar fi Nitraria schoberi și Obione verrucifera găsesc aici un mediu de viață propice. (sursa: Wikipedia)
Vulcanii Noroioşi de la Buzău au fost remarcaţi pentru prima dată de francezul H. Cognard în anul 1867, cu ocazia unor prospecţiuni petroliere. Pe raza comunei învecinate cu Scorţoasa, Berca, în arealul vulcanilor, se întinde cea mai veche zonă de extracţie a petrolului din ţară. O menţiune despre exploatarea păcurii datează chiar din anul 1517. Rezervaţia naturală Vulcanii Noroioşi, declarată în 1924, a fost inclusă în registrul naţional şi european în anul 1995. (sursa: Evenimentul Zilei)
Ca sa putem vizita Paclele Mari a trebuit platita o taxa de 4 lei/adult si 2 lei/elev, student, copil. Nu asta era problema. Ci atitudinea celui care percepea taxa de intrare in momentul in care am intrebat cum se ajunge la Paclele Mici, care am inteles ca sunt mai spectaculoase si mai active decat primele. A avut o atitudine deranjanta si initial nu intelegeam de ce este asa individul. O sa aflati imediat.
Paclele Mari se numesc asa pentru ca sunt mai inalte dar se intind pe o suprafata mai mica si nu sunt asa active. Din cate am retinut, sunt doar cateva care "bolborosesc".
Dupa ce am vizitat zona, am intrat in restaurantul de peste drum pentru a ne folosi de toaleta. Noi avem un principiu si anume ca cea mai buna carte de vizita a unui local/restaurant/bodega este toaleta. Daca aceasta se prezinta curata si nu imbie cu mirosuri mai putin placute, atunci esti sigur ca si bucataria este ok si poti sa risti sa servesti masa in acel local. Daca nu, mai bine mananci slanina cu biscuiti, cum faceam pe crestele Fagarasului cand am ramas fara mancare. Asa ca, de aceea ne-am dus la toaleta, nu numai pentru a ne face nevoile ci pentru a vedea cum se prezinta situatia. Naspa. Ni s-a taiat pofta de mancare. Fetele nici nu au mai incercat toaleta deoarece mirosul "placut" le-a dat pe spate de la cativa metri de toaleta.
Am intrebat a doua oara pe "portar" despre cum se ajunge la Paclele Mici si cu chiu cu vai am inteles. Ce am retinut a fost faptul ca sa incercam sa ocolim o pensiune din zona si sa nu parcam acolo si sa mergem cu masina chiar foarte aproape de obiectiv.
Noi am fost ascultatori si intradevar am incercat sa nu parcam la pensiunea respectiva si sa ne continuam drumul pana aproape de Paclele Mici. Dar nu s-a putut, cel putin cu masina noastra care nu este de teren si nu are nici pachet de drumuri grele.
Ca atare, pana la urma am parcat la pensiune care de fapt nu era pensiune ci era mai mult un loc de relaxare unde sa poti bea ceva si chiar sa poti manca daca ti-ai adus de acasa.
Am platit parcarea 2 lei fara limita de timp si am urcat pe jos un deal pe o poteca facuta si intretinuta de niste intreprinzatori care nu ne-au cerut taxa de intrare ca ceilalti. In varful dealului respectiv am descoperit un peisaj impresionant si fantastic, unic, cel putin pentru mine. Paclele Mici se intind pe o suprafata mai mare si sunt mai dese si mai toate active. Chiar se simtea mirosul de gaz. Am stat destul cat sa fotografiem tot ce se putea fotografia.
Ne-am intors apoi la locul de parcare si cel care se ocupa de acel loc a dat dovada ca stie ce inseamna turismul si cum poti face ca turistii sa se simta foarte bine, in comparatie cu portareii de la Paclalele Mari care nu faceau decat sa ia bani si daca-i intrebai ceva mai bine faceai altceva. Am vazut in acel loc cum dintr-un rahat, pardon de expresie, se poate face bici daca stii cum. Individul ne-a pus la dispozitie o masa si cu scaune unde sa putem manca si nu a fost nicio suparare ca am venit cu mancarea de acasa. Mai de rusine, mai de sete, ne-am aprovizionat cu apa, suc, bere de la "Hangar". Asa se numeste terasa unde o doamna (probabil sotia) servea lumea cu diverse. Am dedus ca ei nu au pus taxa de intrare si singurul venit il reprezinta taxa de parcare si adaosul de la vanzare de produse. Nu aveau bucatarie insa toaleta era impecabila chiar daca era o toaleta "de tara".
Ca drept dovada ca ne-am simtit bine in acel loc a fost faptul ca am stat cel putin 3 ore.
Din pacate trebuia sa ne mai intoarcem si acasa insa intotdeauna nu ne intoarcem pe acelasi drum.
La orele 16.00 am plecat pe Valea Siriului. Am facut o halta la Baraj si apoi ne-am continuat drumul pe la Intorsura Buzaului - Zarnesti - Cheia - Ploiesti - Bucuresti. Am ajuns tocmai la orele 22.00. Va spun sincer ca efortul a meritat din plin si va recomand sa faceti un astfel de tur cand aveti la dispozitie doar "o zi de vacanta".
In dreapta aveti ocazia sa vizualizati fotografii din aceasta excursie.
Plecarea a avut loc din Bucuresti la orele 8.45 cu destinatie clara. Am avut noroc cu vremea care s-a aratat frumoasa inca de la primele ore ale diminetii.
Dupa aproape 3 ore cu mers cu masina, facandu-se doar o mica halta la o benzinarie, am ajuns in zona Vulcanilor Noroiosi cu intentia de a vizita Paclele Mari in prima transa si apoi celelalte obiective din zona.
Vulcanii noroioși sunt o rezervație botanică și geologică aflată pe raza comunelor Berca și Scorțoasa din județul Buzău. Fenomenul vulcanilor noroioși poate fi observat în două puncte separate, numite Pâclele Mari (coordonate 45°20'23"N, 26°42'33"E) și Pâclele Mici (coordonate 45°21'30"N, 26°42'46"E).
In preajma vulcanilor noroioși, solul este sulfuros și sărăturos, nepropice vegetației obișnuite. Totuși, anumite specii de plante special adaptate, cum ar fi Nitraria schoberi și Obione verrucifera găsesc aici un mediu de viață propice. (sursa: Wikipedia)
Vulcanii Noroioşi de la Buzău au fost remarcaţi pentru prima dată de francezul H. Cognard în anul 1867, cu ocazia unor prospecţiuni petroliere. Pe raza comunei învecinate cu Scorţoasa, Berca, în arealul vulcanilor, se întinde cea mai veche zonă de extracţie a petrolului din ţară. O menţiune despre exploatarea păcurii datează chiar din anul 1517. Rezervaţia naturală Vulcanii Noroioşi, declarată în 1924, a fost inclusă în registrul naţional şi european în anul 1995. (sursa: Evenimentul Zilei)
Ca sa putem vizita Paclele Mari a trebuit platita o taxa de 4 lei/adult si 2 lei/elev, student, copil. Nu asta era problema. Ci atitudinea celui care percepea taxa de intrare in momentul in care am intrebat cum se ajunge la Paclele Mici, care am inteles ca sunt mai spectaculoase si mai active decat primele. A avut o atitudine deranjanta si initial nu intelegeam de ce este asa individul. O sa aflati imediat.
Paclele Mari se numesc asa pentru ca sunt mai inalte dar se intind pe o suprafata mai mica si nu sunt asa active. Din cate am retinut, sunt doar cateva care "bolborosesc".
Dupa ce am vizitat zona, am intrat in restaurantul de peste drum pentru a ne folosi de toaleta. Noi avem un principiu si anume ca cea mai buna carte de vizita a unui local/restaurant/bodega este toaleta. Daca aceasta se prezinta curata si nu imbie cu mirosuri mai putin placute, atunci esti sigur ca si bucataria este ok si poti sa risti sa servesti masa in acel local. Daca nu, mai bine mananci slanina cu biscuiti, cum faceam pe crestele Fagarasului cand am ramas fara mancare. Asa ca, de aceea ne-am dus la toaleta, nu numai pentru a ne face nevoile ci pentru a vedea cum se prezinta situatia. Naspa. Ni s-a taiat pofta de mancare. Fetele nici nu au mai incercat toaleta deoarece mirosul "placut" le-a dat pe spate de la cativa metri de toaleta.
Am intrebat a doua oara pe "portar" despre cum se ajunge la Paclele Mici si cu chiu cu vai am inteles. Ce am retinut a fost faptul ca sa incercam sa ocolim o pensiune din zona si sa nu parcam acolo si sa mergem cu masina chiar foarte aproape de obiectiv.
Noi am fost ascultatori si intradevar am incercat sa nu parcam la pensiunea respectiva si sa ne continuam drumul pana aproape de Paclele Mici. Dar nu s-a putut, cel putin cu masina noastra care nu este de teren si nu are nici pachet de drumuri grele.
Ca atare, pana la urma am parcat la pensiune care de fapt nu era pensiune ci era mai mult un loc de relaxare unde sa poti bea ceva si chiar sa poti manca daca ti-ai adus de acasa.
Am platit parcarea 2 lei fara limita de timp si am urcat pe jos un deal pe o poteca facuta si intretinuta de niste intreprinzatori care nu ne-au cerut taxa de intrare ca ceilalti. In varful dealului respectiv am descoperit un peisaj impresionant si fantastic, unic, cel putin pentru mine. Paclele Mici se intind pe o suprafata mai mare si sunt mai dese si mai toate active. Chiar se simtea mirosul de gaz. Am stat destul cat sa fotografiem tot ce se putea fotografia.
Ne-am intors apoi la locul de parcare si cel care se ocupa de acel loc a dat dovada ca stie ce inseamna turismul si cum poti face ca turistii sa se simta foarte bine, in comparatie cu portareii de la Paclalele Mari care nu faceau decat sa ia bani si daca-i intrebai ceva mai bine faceai altceva. Am vazut in acel loc cum dintr-un rahat, pardon de expresie, se poate face bici daca stii cum. Individul ne-a pus la dispozitie o masa si cu scaune unde sa putem manca si nu a fost nicio suparare ca am venit cu mancarea de acasa. Mai de rusine, mai de sete, ne-am aprovizionat cu apa, suc, bere de la "Hangar". Asa se numeste terasa unde o doamna (probabil sotia) servea lumea cu diverse. Am dedus ca ei nu au pus taxa de intrare si singurul venit il reprezinta taxa de parcare si adaosul de la vanzare de produse. Nu aveau bucatarie insa toaleta era impecabila chiar daca era o toaleta "de tara".
Ca drept dovada ca ne-am simtit bine in acel loc a fost faptul ca am stat cel putin 3 ore.
Din pacate trebuia sa ne mai intoarcem si acasa insa intotdeauna nu ne intoarcem pe acelasi drum.
La orele 16.00 am plecat pe Valea Siriului. Am facut o halta la Baraj si apoi ne-am continuat drumul pe la Intorsura Buzaului - Zarnesti - Cheia - Ploiesti - Bucuresti. Am ajuns tocmai la orele 22.00. Va spun sincer ca efortul a meritat din plin si va recomand sa faceti un astfel de tur cand aveti la dispozitie doar "o zi de vacanta".
In dreapta aveti ocazia sa vizualizati fotografii din aceasta excursie.
marți, 7 iunie 2011
"O zi pentru un zambet de copil" la a III-a editie
Duminica, 05 iunie 2011, dupa o pauza de 3 ani, asociatia Dora d'Istria revine in forta cu o actiune din programul social "Pomana Mironositelor", actiune organizata sub egida "O zi pentru un zambet de copil".
Prin urmare, dupa cateva zile de pregatiri intense si agitatie, am reusit ca la orele 8.00 dimineata sa ne strangem in fata Centrului de Asistenta "Pinochio" din sectorul 1. Dupa ce ne-am numarat si asigurat ca suntem toti, am plecat la drum catre Barajul Vidraru.
La km.49 de pe Autostrada A1 am luat o pauza unde cei 28 de copii si cei doi asistenti, impreuna cu noi, membrii asociatiei care eram implicati in actiune, au servit micul dejun si li s-au dat fructe gratie bunavointei unor persoane deosebite care ne-au sprijinit material pentru asa ceva.
Dupa pauza, am plecat mai departe, in coloana, pana la Manastirea Curtea de Arges. Acolo am prins o parte din slujba, care avea loc in curtea Manastirii, fiind prezente si niste fete bisericesti mai deosebite (un episcop cu tot alaiul).
Am vizitat manastirea, ghid fiind Cristi, ne-am rugat si i-am multumit lui D-zeu pentru ca ne-a ajutat sa ajungem in astfel de momente.
Dupa vizitare, ne-am continuat drumul catre obiectivul principal al actiunii si anume Barajul Vidraru.
Autocarul, condus de Dragos, si-a continuat drumul, noi organizatorii oprindu-ne aproape de baza muntelui unde se afla Cetatea Poienari pentru pregatirea picnicului. Vazand un nor negru venind dinspre est, am stat in stand-by o perioada cu teama de a incepe ploaia si a nu putea face picnicul. Deja ne gandeam la planul B.
Pana la urma, inevitabilul s-a produs: a inceput o ploaie serioasa ceea ce a facut sa strangem in regim de urgenta toate catrafusele si sa ne baricadam in masini.
Intretimp sosise si autocarul de la baraj si am hotarat sa facem cale intoarsa spre Curtea de Arges.
Norocul ne-a suras pana la urma deoarece Dragos a avut inspiratia sa aleaga o poienita aproape de o pensiune la cativa km de Poienari. Norul ne-a urmarit si acolo insa un membru de marca al asociatiei a avut inspiratia sa mergem la pensiunea respectiva, numita "Trei Ponei", si sa-i intrebam pe responsabili daca ne inchiriaza o sala de mese pentru actiunea noastra. Oamenii au fost super OK pentru ca nu au stat pe ganduri chiar daca le-am spus ca suntem cu copii de la un centru special si ne-au lasat sa pregatim "picnicul" la ei.
Asa ca pana la urma am reusit sa ducem pana la bun sfarsit actiunea. In sensul ca am putut sa le oferim copiilor clipe de fericire care le-au adus zambetul pe buze si noua satisfactia reusitei unei actiuni.
Dupa ce am servit masa, inclusiv cu desert, ne-am facut siesta, am mai povestit, unii dintre noi s-au jucat cu copiii.
A venit si clipa despartirii, din pacate. Copiii au fost foarte incantati de surprizele oferite si ne-au multumit tuturor pentru acestea. Unii chiar au dorit sa faca poze cu noi, ne-au dat adrese de mail unde sa le trimitem.
Totul a fost foarte bine si asta ne bucura si pe noi, organizatorii, membrii Asociatiei Dora d'Istria.
Va dati seama ca totusi nu puteam realiza aceasta actiune fara sprijinul material acordat de sponsorul principal al actiunii, grupul de firme de audit, contabilitate, consultanta si administrare imobile BD AUDIT GROUP, fara sustinerea continua a asociatiei realizata de sponsorul oficial ESROM SRL, fara sprijinul material realizat de Ancuta, Marian (care ne-a facut rost de fructe si oua Kinder), Marius - fotograf profesionist si Cristi - expert contabil, Liliana si Sorin si fara sprijinul celor care au directionat 2% din impozitul pe venit 2009 catre asociatia noastra, nu putini la numar.
Nu trebuie sa-i uitam pe membrii asociatiei care s-au implicat direct in realizarea actiunii: Teodora, Antonia (cel mai mic membru al asociatiei), Oana, Liliana alias Mosica, Cristi - Ghidul, Ionela, Liliana si Gabi si carora le multumim in mod special pentru implicarea lor.
Speram ca in continuare sa mai intreprindem astfel de actiuni cu ajutorul oamenilor deosebiti printre care se numara si cei mentionati mai sus.
Prin urmare, dupa cateva zile de pregatiri intense si agitatie, am reusit ca la orele 8.00 dimineata sa ne strangem in fata Centrului de Asistenta "Pinochio" din sectorul 1. Dupa ce ne-am numarat si asigurat ca suntem toti, am plecat la drum catre Barajul Vidraru.
La km.49 de pe Autostrada A1 am luat o pauza unde cei 28 de copii si cei doi asistenti, impreuna cu noi, membrii asociatiei care eram implicati in actiune, au servit micul dejun si li s-au dat fructe gratie bunavointei unor persoane deosebite care ne-au sprijinit material pentru asa ceva.
Dupa pauza, am plecat mai departe, in coloana, pana la Manastirea Curtea de Arges. Acolo am prins o parte din slujba, care avea loc in curtea Manastirii, fiind prezente si niste fete bisericesti mai deosebite (un episcop cu tot alaiul).
Am vizitat manastirea, ghid fiind Cristi, ne-am rugat si i-am multumit lui D-zeu pentru ca ne-a ajutat sa ajungem in astfel de momente.
Dupa vizitare, ne-am continuat drumul catre obiectivul principal al actiunii si anume Barajul Vidraru.
Autocarul, condus de Dragos, si-a continuat drumul, noi organizatorii oprindu-ne aproape de baza muntelui unde se afla Cetatea Poienari pentru pregatirea picnicului. Vazand un nor negru venind dinspre est, am stat in stand-by o perioada cu teama de a incepe ploaia si a nu putea face picnicul. Deja ne gandeam la planul B.
Pana la urma, inevitabilul s-a produs: a inceput o ploaie serioasa ceea ce a facut sa strangem in regim de urgenta toate catrafusele si sa ne baricadam in masini.
Intretimp sosise si autocarul de la baraj si am hotarat sa facem cale intoarsa spre Curtea de Arges.
Norocul ne-a suras pana la urma deoarece Dragos a avut inspiratia sa aleaga o poienita aproape de o pensiune la cativa km de Poienari. Norul ne-a urmarit si acolo insa un membru de marca al asociatiei a avut inspiratia sa mergem la pensiunea respectiva, numita "Trei Ponei", si sa-i intrebam pe responsabili daca ne inchiriaza o sala de mese pentru actiunea noastra. Oamenii au fost super OK pentru ca nu au stat pe ganduri chiar daca le-am spus ca suntem cu copii de la un centru special si ne-au lasat sa pregatim "picnicul" la ei.
Asa ca pana la urma am reusit sa ducem pana la bun sfarsit actiunea. In sensul ca am putut sa le oferim copiilor clipe de fericire care le-au adus zambetul pe buze si noua satisfactia reusitei unei actiuni.
Dupa ce am servit masa, inclusiv cu desert, ne-am facut siesta, am mai povestit, unii dintre noi s-au jucat cu copiii.
A venit si clipa despartirii, din pacate. Copiii au fost foarte incantati de surprizele oferite si ne-au multumit tuturor pentru acestea. Unii chiar au dorit sa faca poze cu noi, ne-au dat adrese de mail unde sa le trimitem.
Totul a fost foarte bine si asta ne bucura si pe noi, organizatorii, membrii Asociatiei Dora d'Istria.
Va dati seama ca totusi nu puteam realiza aceasta actiune fara sprijinul material acordat de sponsorul principal al actiunii, grupul de firme de audit, contabilitate, consultanta si administrare imobile BD AUDIT GROUP, fara sustinerea continua a asociatiei realizata de sponsorul oficial ESROM SRL, fara sprijinul material realizat de Ancuta, Marian (care ne-a facut rost de fructe si oua Kinder), Marius - fotograf profesionist si Cristi - expert contabil, Liliana si Sorin si fara sprijinul celor care au directionat 2% din impozitul pe venit 2009 catre asociatia noastra, nu putini la numar.
Nu trebuie sa-i uitam pe membrii asociatiei care s-au implicat direct in realizarea actiunii: Teodora, Antonia (cel mai mic membru al asociatiei), Oana, Liliana alias Mosica, Cristi - Ghidul, Ionela, Liliana si Gabi si carora le multumim in mod special pentru implicarea lor.
Speram ca in continuare sa mai intreprindem astfel de actiuni cu ajutorul oamenilor deosebiti printre care se numara si cei mentionati mai sus.
joi, 2 iunie 2011
ESROM S.R.L. - SPONSOR OFICIAL AL ASOCIATIEI DORA D'ISTRIA
Societatea ESROM S.R.L. - Distribuitor autorizat al anvelopelor Michelin - a devenit sponsorul oficial al asociatiei in urma sustinerii financiare din ultima perioada.
Societatea este unul dintre cei mai importanti distribuitori de anvelope Michelin, avand sediu in zona Baneasa din Bucuresti.
Printre clientii sai se numara firme renumite din Romania precum si multinationale. Ofera servicii de vulcanizare de calitate precum si seriozitate si promptitudine la distributia de anvelope.
joi, 26 mai 2011
Pe 05 iunie 2011 va avea loc o noua actiune a asociatiei
Duminica, pe 05 iunie 2011, va avea loc o noua actiune cu caracter social "O zi pentru un zambet de copil!", fiind la a 3 editie. Aceasta actiune consta, ca de obicei, in organizarea unei excursii cu 40 de copii defavorizati de la un centru privat de asistenta sociala si a unui picnic intr-o zona turistica deosebita.
Se vor vizita urmatoarele: Manastirea Curtea de Arges, Cetatea Poienari si Barajul Vidraru.
Cei care doresc sa contribuie in numerar o pot face prin depunere la orice sucursala a Bancii Transilvania, in contul: RO22BTRL04301205866728XX deschis la Banca Transilvania - Unirii pe numele Asoc. Club Ecotur Dora d'Istria Bucuresti, CF 15333518.
Orice sprijin material sau/si banesc este binevenit.
O parte din sursele de finantare ale actiunii provin din directionarea a 2% din impozitul pe venit din 2009 si prin urmare multumim pe aceasta cale tuturor celor care s-au gandit la asociatie si au directionat aceasta cota de 2% din impozitul pe venit platit in 2009.
Se vor vizita urmatoarele: Manastirea Curtea de Arges, Cetatea Poienari si Barajul Vidraru.
Cei care doresc sa contribuie in numerar o pot face prin depunere la orice sucursala a Bancii Transilvania, in contul: RO22BTRL04301205866728XX deschis la Banca Transilvania - Unirii pe numele Asoc. Club Ecotur Dora d'Istria Bucuresti, CF 15333518.
Orice sprijin material sau/si banesc este binevenit.
O parte din sursele de finantare ale actiunii provin din directionarea a 2% din impozitul pe venit din 2009 si prin urmare multumim pe aceasta cale tuturor celor care s-au gandit la asociatie si au directionat aceasta cota de 2% din impozitul pe venit platit in 2009.
joi, 5 mai 2011
Actiunea "Pomana Mironositelor" revine dupa o pauza de 2 ani
UPDATE (27.05.2011): Datorita faptului ca asociatia Dora d'Istria se va axa pe copii in actiunile sale sociale , programul "Pomana Mironositelor" se va numi "O zi pentru un zambet de copil". Astfel, excursiile cu copii defavorizati socio-material se vor organiza sub noua egida: "O zi pentru un zambet de copil"
Dupa o pauza de mai bine de 2 ani, actiunea cu caracter social "Pomana Mironositelor" al Asociatiei Club Ecotur Dora d'Istria revine.
In data de 05 iunie 2011, cu ocazia Zilei Copiilor, Asociatia Dora d'Istria din Bucuresti va organiza o excursie cu 40 de copii de la un centru de plasament. Excursia va fi gratuita pentru cei 40 de copii, cheltuielile cu organizarea ei vor fi suportate din fondurile atrase de asociatie prin virarea a 2% din impozitul pe venit de catre autoritati la cererea persoanelor fizice care au dorit sa sprijine asociatia sau prin sponsorizari si donatii primite de la persoane juridice si fizice.
Cei care doresc sa sprijine aceasta actiune din punct de vedere material o pot face prin donatie si/sau sponsorizare cu orice suma de bani in contul RO22BTRL04301205866728XX deschis la Banca Transilvania pe numele ASOCIATIEI CLUB ECOTUR DORA D'ISTRIA, CUI 15333518.
Dupa o pauza de mai bine de 2 ani, actiunea cu caracter social "Pomana Mironositelor" al Asociatiei Club Ecotur Dora d'Istria revine.
In data de 05 iunie 2011, cu ocazia Zilei Copiilor, Asociatia Dora d'Istria din Bucuresti va organiza o excursie cu 40 de copii de la un centru de plasament. Excursia va fi gratuita pentru cei 40 de copii, cheltuielile cu organizarea ei vor fi suportate din fondurile atrase de asociatie prin virarea a 2% din impozitul pe venit de catre autoritati la cererea persoanelor fizice care au dorit sa sprijine asociatia sau prin sponsorizari si donatii primite de la persoane juridice si fizice.
Cei care doresc sa sprijine aceasta actiune din punct de vedere material o pot face prin donatie si/sau sponsorizare cu orice suma de bani in contul RO22BTRL04301205866728XX deschis la Banca Transilvania pe numele ASOCIATIEI CLUB ECOTUR DORA D'ISTRIA, CUI 15333518.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)